Aventurile unei cititoare pe tocuri (4)

jurnalul-unei-cititoare-pe-tocuri

Au trecut câteva luni de când sunt aici. Unora li s-a părut amuzantă întoarcerea asta a mea la glie, ani de zile am fugit de Avignon și brusc mi-a venit să mă instalez în casa bunicilor din Gordes.  Dar chiar aveam nevoie de schimbarea asta.

Oamenii de aici îmi par mai calzi și până și eu am devenit mai zâmbitoare. Domnul Sembat, brutarul, a devenit prietenul meu cel mai bun. Are părul cărunt și o barbă care-l face să aducă puțin cu un alt Sembat, ceva mai cunoscut francezilor… Ochii lui sunt mici, dar calzi și sfătuitori. Unul din lucrurile pe care mi le repetă într-una e că nu poți smulge o floare pentru a o planta în alt loc și că asta se aplică și la mine – de aceea am revenit aici. Tot de la el am aflat care-s cele mai frumoase câmpuri de lavandă din zonă și, când vreau să fiu doar eu cu mine, mă plimb ore-n șir pe-acolo inhalând miresme și alungând gânduri ce încă mă bântuie. Ah… și are cele mai bune croissante pe care le-am mâncat vreodată!

N-am mai scris de mult pentru că nu am mai simțit nevoia s-o fac. Sufletul îmi e mai lin aici, în ciuda zbuciumului care mă mai apucă uneori. Am reînceput să citesc cărți ceva mai vechi, acum trec printr-o perioadă Zola și mă întreb dacă-s mai mult Rougon sau mai mult Macquart.

Cam asta e viața mea de-acum. Astăzi e duminică. M-am îmbrăcat în galben să mă asortez cu soarele ce abia se trezește. Vreau să fac o plimbare prin lanurile infinite de lavandă, să mă încarc cu energie și-apoi o să mă duc pe la familia Sembat, doamna Jacquline a gătit soupe au pistou – și nu pot rata așa ceva, îi iese divin.

Deschid ușa și mă izbesc de un piept familiar învăluit într-un parfum la fel de familiar pe care o necunoscătoare l-ar numi simplu: Dolce & Gabbana, dar eu printre notele alea de mosc, coriandru și ce-o mai fi disting și mirosul pielii lui, e Dolce & Gabbana & Jean Luc.

Brusc, tot calmul acumulat în ultimele luni s-a dus pe apa sâmbetei. Ce-mi face bărbatul ăsta? Oare mai am pe undeva vreo sticlă de Bastille?

  • Și, ma petite, o să mă lași să intru sau o să stai așa… ca o statuie grecească?
  • Jean Luc… c-cum?
  • Când mă interesează cineva, răscolesc pământul…

Chiar face mișto de mine? Îl interesez? Oricum, nu-l pot ține în ușă.

  • Intră!

Plimbarea mea prin lavandă s-a suspendat… pff, adio duminică liniștită. Oare ce o vrea?

Va urma

 

Advertisements

3 thoughts on “Aventurile unei cititoare pe tocuri (4)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s