Autor: Arcidalia Ghenof
Second Life
Autor: Adrian Christescu
“Adrian Christescu s‑a născut în 1968 la Târgu Mureș. A absolvit Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” (1986), a urmat cursurile Facultății de Hidrotehnică din Iași (1988‑1993) și pe cele ale Facultății de Drept din cadrul Universității „Mihail Kogălniceanu” (2004‑2008). Din 1992 a lucrat în vânzări pentru diverse societăți comerciale, iar în prezent este managerul propriilor sale companii. A colaborat în calitate de editorialist la Ziua de Iași (2006‑2007), după care și‑a continuat activitatea publicistică pe blogul personal. Volumul său Trofeul (povestiri, 2011) a primit premiul pentru debut în proză la Salonul Internațional de Carte din Iași. Este autorul romanului‑thriller Destinul lupului singuratic (cea mai vândută carte a editurii Adenium în 2015), al volumului de teatru Dragoste și spațiu locativ (Adenium, 2017) și a tradus din limba maghiară Orașul visurilor de Ildikó Judith Jung.”
“Poate că tocmai ai trecut pe lângă personajul central al romanului, inginerul Andrei Banciu, un bărbat încă tânăr, profesionist, modest și cuviincios, stângaci și vulnerabil în relația cu viața, aparent lipsit de carismă și înfricoșat de propria-i nefericire asumată, resemnat în fața nenorocului. Dar…
Mecanismul politic și social complex, demontat cu migală și înfățișat captivant în tușe clare, fără menajamente, exagerări sau simpatii mărturisite, este omniprezent în România. Pe protagoniști îi știm (sau nu?!), aleși sau numiți, angrenați de peste treizeci de ani în aceeași dispută asiduă pentru câștigarea competiției vieții publice în orice mod…
Prins neașteptat într-o astfel de confruntare, Andrei Banciu trebuie să-și hotărască drumul, mai ales când miza devine uriașă. “
Adevărat!!! De-a lungul romanului asistăm la o transformare incredibilă a personajului principal Andrei Banciu.
Inginerul Andrei Banciu este un om inteligent, cult, foarte bun în meseria lui. Doar că startul modest în viață a fost un handicap. Crescut de mamă, orfan din primul an de facultate, încearcă să răzbată, iar pentru a rămâne în gașca colegilor populari acceptă compromisurile impuse de grup. Este cel care se sacrifică la fiecare ieșire sau petrecere, întreținând fata cea mai simpluță și urâtă din grupul de fete. De aceea este uimit când Magda, una dintre cele mai admirate și curtate fete de la facultate îi face avansuri, și parcă fără să-și dea seama se trezește însurat. Sigur că realizează mai târziu ce motive a avut Magda, dar continuă să se complacă într-o situație ciudată.
Magda îl luase de soț pentru a legitima existența copiilor (care de fapt nu erau ai lui) și pentru a-și putea trăi viața nestingherită, dar dând impresia că respectă și cutumele.
Părinții ei, doctori renumiți, l-au acceptat cu greu și făceau mereu front comun cu fiica lor, și mai apoi și cu nepoții, care acum mai mari fiind îl tratau pe Andrei cu indiferență și dispreț. Veniturile familiei erau separate, fiecare cu ale lui, deci totul era o mascaradă.
Și totuși lui Andrei îi este la fel de greu să reacționeze atât acasă cât și la serviciu.
Singura lui relaxare și oază de liniște era la restaurantul de sub apartament, unde îl cunoscuse pe Marcel Bojan, fost colonel în armată, acum pensionar sau… cine știe, cu care mai bea o bere.
Intervine o criză de stomac, Magda îl duce, suspect de drăguță, la un coleg de-al ei (se va dovedi că era de ani buni amantul ei), care după un set de analize îi dă un diagnostic dur și-l trimite la oncologie, la un alt coleg al soției ( sau un fost amant?). Oncologul este corect cu el și oripilat când vede analizele anterioare false, și-l recheamă la un control.
Distrus de primele vești, Andrei îi povestește lui Marcel și aproape clachează când primește un mesaj de la soția lui prin care îl anunță că se mută cu copiii la părinți, chipurile pentru a nu-i supune pe aceștia stresului bolii. Dar , spre surprinderea lui, Marcel știa totul despre el, despre căsnicia și soția lui. A doua zi este solicitat la muncă să se ocupe de-o lucrare, care presupunea accesarea de fonduri europene, și șeful lui cu alți doi șefi mari de la județ voiau să profite. Doar că pentru asta aveau nevoie de Andrei, pentru că numai el, dintre toți cei din birou care se prefăceau cu succes că lucrează, putea să realizeze proiectul. Inițial nu știe ce să facă, dacă să accepte sau nu, dar Marcel (colonelul) nu este omul care să-l lase să se zbată singur. El nu avea pe nimeni, viața lui fusese munca, așa că “îl adoptă” oarecum pe Andrei, pentru că-i place “puștiul”, și-și pune la bătaie toate cunoștiintele, toți prietenii, și pe toți cei care îi erau datori, pentru a-l ajuta.
Așa că, în scurt timp, Andrei înființează o firmă, unde avea doi asociați: pe Marcel și pe Nelu, fostul lui coleg din armată, care acum avea o afacere cu electronice dar și cu informații. Cei care se așteptau să vadă un Andrei tăcut, sperios, recunoscător, ca și până acum, au o surpriză uriașă. Talonat de Marcel și Nelu, se prezintă sigur pe el și încheie afacerea.
Pe de altă parte socrii și Magda se ceartă urat cu el, vor chiar să-l bată, dar lucrurile nu ies pe placul lor, pentru că Andrei pleacă de acolo râzând în hohote. Vor să-l reclame la poliție și la procuratură, dar toată lumea rade de ei (cu toate că erau niște personalități ale urbei) pentru că juniorul se distrase filmând și chiar postase pe internet, bucuros de numărul mare de aprecieri. E drept că în scurt timp postarea fusese ștearsă, dar …prea târziu, cine trebuia o copiase și le-o pusese la dispoziție procurorilor.
Tot Marcel este cel care-l duce la un specialist la Spitalul Militar, care-i pune un diagnostic corect, pentru că nu era cancer în nici un caz. Așa se află de complotul Magdei cu amantul ei. Andrei este internat și tratat corespunzător.
Acum, liniștit din toate punctele de vedere, Andrei redevine el însuși, glumește, râde, vorbește. Cât este internat, amantul soției este dat afară și i se face dosar, socrii își pierd afacerea de la clinica privată, chiar și Magda își pierde anumite privilegii. E ca și cum cineva ar fi hotărât, vorba americanilor, că e timpul pentru “pay back”.
Din spital iese un Andrei mai sigur pe el, mai hotărât, mai motivat, și foarte îndrăgostit de Irina, rezidenta care-l îngrijise. Era timpul să aibă și el un om adevărat alături, o persoană care-l înțelege, îl ascultă și-l iubește.
Divorțează și se recăsătorește, deși Magda încearcă să-l recâștige. De fapt nu suportă ideea că a ales atât de prost și a renunțat la el.
Lui Andrei i se propune să candideze la Senat, din partea liberalilor, lucru ce-i va atrage un val de ură din partea socrilor, a Magdei, și a altor persoane care se văzuseră “în cărți”.
Dar… toate urzelile sunt dejucate de Marcel și echipa lui, Andrei câștigă locul în parlament, atrage pentru firmă și alte proiecte și începe să se impună.
Și urmează o altă etapă alegerile prezidențiale. ..
Va reuși?
Va urma sau nu indicațiile partidului?
Cum va fi viața lui?
Ce se întâmplă cu ceilalți protagoniști?
Veți vedea citind cartea.
Pot să vă spun că subiectele, deși serioase, sunt tratate în stilul lui Adrian Christescu cu o doză de umor, cei care ați citit “Frumoasa Americană” știți la ce mă refer.
Știu că pe prima pagină scrie “Orice asemănare cu persoane reale este pur întâmplătoare” dar, credeți-mă, societatea, jocurile de culise, alianțele, evenimentele sunt atât de bine surprinse, încât nu poți să nu te întrebi: cât la sută este realitate și cât la sută e ficțiune.
Iar personajele… eu recunosc că citind am “pus fețe” protagoniștilor și m-am distrat copios.
Și totuși cartea lui Adrian Christescu te confruntă cu propriile tale alegeri, cu propria ta viață, te face să-ți pui întrebări și să fii de acord cu autorul când spune despre întreaga poveste:
“Poate fi o reinterpretare a mitului unui Golem care încearcă să ne apere de răutatea, egoismul și prostia agresivă cu care suntem bombardați în fiecare zi? Cine știe… Rămâne ca tu, cititorule, să îți dai verdictul în ce măsură ne permitem să sperăm la o lume mai bună și cum am putea să luptăm pentru ea. “
Carte disponibilă pe site-ul Lebăda Neagră
Rânduri cu dichis 