Civilizaţia Maya

Revista Rânduri cu dichis by Literatură pe tocuri Nr.3.Ianuarie 2017

  Autor: Iliuţa Raduţi

   Civilizaţia Maya este cea mai veche civilizaţie precolumbiană, apărută prin mileniul al III-lea i.Hr. care s-a dezvoltat la punctul de întâlnire dintre America de Nord şi America Centrală, având centrul în Peninsula Yucatan. Ţinutul mayaşi prezintă două mari diviziuni cunoscute sub denumirea de Ţinuturile de Jos. Limba vorbită atunci, numită yucateca, este vorbită şi astăzi în unele dintre ţările existente în zonă, şi anume în Guatemala, Yacatan şi Belize de aproximativ 350.000 oameni.

   Despre mayaşi cunoaştem un număr impresionant de aspecte legate de cultură, evoluţia şi preocupările lor într-o perioadă de mult apusă. Unul dintre mistere rămâne decăderea acestei civilizaţii care a atins în acele vremuri apogeuri în diverse domenii, un exemplu concludent este astronomia.

   De menţionat este faptul că în Sudul Guatemalei şi nordul Peninsulei Yucatan se păstrează încă multe din tradiţiile mayaşe respectând de asemenea şi stilul spaniol de viaţă dobândit ca urmare a dominaţiei acestora.
Cu 3500 de ani în urmă, civilizaţia mayaşă punea bazele ştiinţei, numită astronomie şi calcula oscilaţia axei terestre. Caracterizată printr-o deosebită spiritualitate dobândită într-o perioadă în care celelalte popoare aveau o gândire mult mai simplistă, civilizaţia mayaşă a prezis prin calcule astronomice diverse evenimente printre care şi data exactă a propriei dispariţii. Cea mai importantă descoperire pe care ne-au lăsat-o este Calendarul Mayaş despre care se afirmă că este cel mai precis calendar, fascinant prin complexitatea lui. Mayaşii aveau în acea perioadă două calendare-şi anume calendarul solar – de 365 de zile, împărţit în 13 grupe de câte 20 de zile, plus 5 zile adăugate şi considerate nefaste, şi calendarul ritual, de 260 de zile împărţite în 13 grupe de câte 20 de zile fiecare. Cele două calendare se întâlneau la fiecare 52 de ani în acelaşi punct de plecare, iar calculele acestora se făceau în scrierea glifică.

    Mayaşii au descoperit şi cultivat porumbul, bumbacul, fasolea şi cacao, de asemenea au inventat tehnici de răsucire, vopsire, şi ţesut bumbac. Tot ei sunt cei care au domesticit mai întâi câinele şi pe urmă curcanul. Moneda de schimb constituită din boabele de cacao este şi ea prezentă în mărturiile care ne-au rămas de-a lungul timpului. Civilizaţia mayaşă este singura care a lăsat un sistem complet de scriere din aceea perioadă a Americii precolumbiene având o tehnică de numeraţie şi o scriere glifică ce se realiza pe un suport făcut din plante.

    Sistemul de scriere folosit era unul dintre cele mai avansate printre civilizaţiile antice, sistem denumit Maya care denotă că erau capabili să scrie propoziţii complete şi să redea povestiri ample.

    Cu excepţia babilonienilor, mayaşii au fost probabil, prima civilizaţie care cunoştea şi folosea în mod corect cifra “0”
Medicina mayaşilor a fost una deosebit de avansată fiind un amestec complex între corp, religie, spirit şi ştiinţă. Cei care practicau acesta profesie erau atent selectaţi şi beneficiau de o educaţie excelentă. Mayaşii foloseau analgezice luate din mediul natural atât pentru ritualurile religioase cât şi pentru medicină. Un element important pentru purificare la mayaşii antici, erau saunele şi băile de sudoare realizate prin turnarea apei pe roci fierbinţi în încăperi amenajate în acest scop.

   Armele mayaşilor erau făcute din obsidian sau altă rocă vulcanică, şi nu din fier sau oţel caracteristice altor popoare, şi constituie un alt aspect care îi deosebeşte.

    Frunţi aplatizate, ochi încrucisaţi, folosirea chitului în vederea obţinerii unei forme de cioc a nasurilor, constituia câteva dintre apanajele nobilimii mayaşe din acea perioadă. Femeile nobile îşi slefuiau dinţii la vârfuri pentru a le da o formă ascuţită şi aplicau o piatră semipreţioasă de culoare alba-verzuie denumită jad pentru a umple găurile formate în acest scop. Pentru mayaşi jadul era piatra favorită, culoarea ei simbolizând renaşterea, esenţa vieţii prin faptul că având culoarea verde asigura relaţiile dintre cer, apă şi umiditate, deci fertilitate.

   Un alt aspect al civilizaţiei antice maya este credinţa şi modul cum priveau lumea de dincolo de viaţă, aspect dovedit prin ritualurile ce însoţeau trecerea în nefiinţă a unor demnitari ai acelor vremuri. În cultura lor, măştile asigurau trecere în lumea de dincolo şi costituiau reprezentarea simbolică a celui dispărut. Convingerea lor că zeităţile acelor vremuri erau oameni ce trăiseră de-a lungul timpului şi respectând aceste ritualuri vor deveni asemenea.

   Despre declinul acestei civilizaţiei sofisticate, dezvoltată de arhitecţi şi matematicieni, care a înflorit timp de 600 de ani, sunt mai multe ipoteze. Ultima ne vorbeşte despre posibilitatea că scăderea precipitaţiilor ( 25 % – 40% ) a fost suficientă să declanşeze “dezintegrarea unei civilizaţii bine stabilite”. Indiferent care a fost motivul dispariţiei acestei fascinante civilizaţii, ea rămâne una dintre cele mai misterioase şi uimitoare, lăsând în urma ei multe întrebări ale căror răspunsuri continuăm să le căutăm.

Autor Iliuţa Raduţi