Prodigium – Anca Moraru – Literpress Publishing – recenzie

Prodigium – Anca Moraru – Literpress Publishing – recenzie

Autor Arcidalia Ghenof

“Un puzzle greu de rezolvat”.

Despre Anca Moraru vă spun doar că a mai publicat un roman de dragoste  “Să ai curajul să dorești mai mult “ la editura Libris, mai multe informații pe  LITER PRESS.

“ PRODIGIUM”, publicat la LITER PRESS,  este un thriller psihologic care pornește ca un mister  începând cu titlul, coperta și motto-ul  cărții:

“Cu toții suntem niște bărci singuratice, într-o mare întunecoasă.

Noi vedem luminile altora,dar nu putem vasli până la ei(…)”  (Irvin David Yalom)

Romanul are desigur o poveste văzută din prisma personajului principal, Angeline, care se îmbină perfect cu cele spuse de celelalte persoane importante, cu care se intersectează viața ei.

Angeline se trezește în spital amnezică, nu știe cine este, nu știe cum a ajuns aici, nu știe ce s-a întâmplat, nu recunoaște pe nimeni..

După un an de zile de stare vegetativă, când își revine, totul e nou și pare că a trecut doar în câteva zile. La sugestia doctorului, soțul ei o internează într-un spital psihiatric de renume, condus de Dr. Chipman, un reputat specialist. Aici Angeline este tratată, sedată, și pare că tot timpul e într-o stare undeva la limita dintre vis și realitate. Omul care se prezintă drept soțul ei, Brad, și este tot timpul alături de ea i se pare un străin, ea însăși parcă ar fi o străină a cărei viață începe acum.

La începutul cărții Angeline ne vorbește despre Samira, pe care o numește “singura mea prietenă” și pe care o pierde când conştientizează spitalul, pacienții și starea în care este. Oare Samira este un personaj real, imaginar…sau poate altcineva?

Toată lumea îl admiră pe Brad pentru prezența lui constantă în preajma lui Angeline, doar ea simte că e ceva mai mult, ceva nedeslușit și vrea să se întoarcă acasă, dar medicul nu e de acord .

Viața lui Angeline  în spital se împarte între interacțiunea cu ceilalți bolnavi, cu cadrele medicale, cu soțul ei, dar și între coșmarurile “viselor” nopții și viziunile zilei.  Noaptea, în coșmaruri,îi apare mereu un chip, ca un diavol, cu seringi, care-i face rău și ea e incapabilă să reacționeze.  În viziuni pare că vede persoane moarte, care o avertizează despre primejdii.

În roman capitolele cu viața lui Angeline din spital se îmbină cu cele din viață ei reală.

Așa aflăm despre abuzurile din familie: mama bețivă, drogată și indiferentă față de copilă, tatăl un bețiv drogat. Cu toate că este privită ciudat de colegi pentru ținuta sărăcăcioasă, ea învață din răsputeri, să scape din infern și să ajungă cineva. Singurul ei sprijin este Carlos, un băiat din vecini, care o iubește și-i este mereu alături, deși ea îl consideră un frate.

Angelina se angajează  chelneriță la un restaurant de cartier, vrând să adune bani să-și continue școala. Dar în viața ei apare într-o zi Brad, care după o curte scurtă o cere de soție.  La Brad pare a fi dragoste la prima vedere, dar se dovedește a fi mai mult o obsesie. La Angeline e dorința de-a scăpa de singurătate și de sărăcie, sperând că dragostea va veni cândva, până atunci fiind recunoștiință.

Și poate că ar fi fost așa dar…

Brad o consideră doar un trofeu “o soție trofeu”, care trebuie să-i înfrumusețeze casa și viața, cu care se poate lăuda prietenilor, dar nu o parteneră.

Angeline, cu toate că are tot ce și-ar fi dorit, se simte ca un exponat, ca o pasăre închisă într-o colivie, e drept cu zăbrele de aur, dar o colivie. Și încet în suflet îi moare orice sentiment pentru soțul ei. În viața ei intervine, Justin, care probabil era “sufletul ei pereche”, dar… Iar singurătatea cu Brad, mai mereu plecat, nu e de ajutor.

Încearcă să-și facă curaj să divorțeze, dar reapare în viața ei tatăl, care îi spune că e bolnav, că a doua soție i-a murit, că are o fiică Sarah de care o roagă să aibă grijă.  Angeline merge s-o cunoască  pe Sarah, cu toate că ura totul: vechea casă, cartierul și mai ales pe tatăl lor.

Apoi lucrurile se precipită: află că Sarah a fost abuzată și o “salvează”, vrea să-și anunțe soțul că divorțează, dar are accidentul, devine amnezică și Brad o internează la clinică.

Ce se întamplă în clinică pe toata perioada în care este internată, veți afla citind cartea.

Ce se întâmplă după ce iese din clinică ? Va fi ca un montagnes russes. Veți juca alaturi de personaje, veți încerca să faceți acel puzzle, având toate piesele, și totuși, lipsind până la final una, pe care o veți descoperi acolo unde nici nu bănuiți.

Citind cartea veți găsi răspunsuri și la celelalte întrebări:

Cum a fost viața lui Angeline?

De ce a acceptat simulacrul de căsnicie lângă Brad?

Cum se împacă cu viața și prietenii lui?

Cum este viața ei cu Brad în realitate?

Cum este Brad, cum vede viața, cum gândește?

Ce se întâmplă cu Brad?

Ce se întâmplă cu Angeline, Justin și dragostea lor?

Cine este Samira?  Când și cum ajunge în viața lui Angeline?

Ce descoperise Dr Chipman ?

Sunt multe întrebări, dar cartea este complexă și le veți descoperi.

Poveștile sunt interesante, cu o multitudine de trăiri și sentimente, nimic nu este ce pare a fi și poate de aceea mi s-a părut  ilustrativ citatul de la finalul romanului:

“Cine se luptă cu monștri trebuie să ia seama să nu se transforme la rândul lui într-un monstru.  Iar dacă vei privi multă vreme într-o prăpastie,prăpastia va privi și ea în adâncul tău.”(Friedrich Nietzsche-“Dincolo de bine și rău”)

Merită să citiți o carte extrem de interesantă și bine scrisă, cu personaje complicate și uneori misterioase, cu povești incredibile și totuși atât de reale, și cu un un final surprinzător.

„Personaje suspecte, o poveste plină de suspans. Mintea îți joacă feste și te întrebi dacă este real, vis sau ceva malefic își pune amprenta. Un thriller psihologic bun, cu răsturnări de situație, iluzii, frici și limite pe care personajul principal încearcă să le depășească, să își găsească normalitatea în toată nebunia creată.”(Literatură pe tocuri)

Carte disponiblilă cu reducere de 25% în perioada 01-31 martie 2021 pe Literpress.ro

Autor Arcidalia Ghenof

Și acum un comentariu pe care simt nevoia să-l fac de mult timp, dar apariția cărții mi-a dat ocazia.

Când a fost anunțată apariția romanului “Prodigium”,cu o frază despre subiectul cărții, am văzut câteva comentarii răuvoitoare legate de acea unică frază, comentarii care infierau autoarea, considerând cartea, fără a o  fi citit, doar pe baza elementului “amnezie”, ca fiind o copiere a altui roman.

Cei care citesc mult și genuri diferite”cititorii de cursă lungă” cum îi numesc eu, știu că poți întâlni aceeași temă: amnezie, abuzuri, mistere, subiecte cu și despre viață, sau motive biblice la mai mulți autori, fie ei români sau străini.

Importante sunt poveştile țesute de autori în jurul subiectului, modul cum se îmbină elementele, personajele, acțiunea, descrierea sentimentelor și desigur finalul.

Același subiect, de exemplu aici-“amnezia”, apare în multe romane și filme, dar în fiecare este altă poveste, în funcție de imaginația celui care scrie sau regizează.

Așa că, sincer, mi-ar plăcea dacă cei care se pretind cititori s-ar pronunța după ce într-adevăr citesc un roman și nu doar o frază. După ce au citit o tonă de cărti cu aceleași subiecte și vor vedea că fiecare este diferită.