Primul Război Mondial, Atatürk și renașterea unei națiuni – III

Primul Război Mondial, Atatürk și renașterea unei națiuni – III 

     Autor: Cosmin Lazăr

    Din nefericire, războiul a început prost pentru turci. Încercarea de recucerire a provinciilor Kars, Ardahan și Batum s-a soldat cu dezastrul de la Sarîkamîș. Englezii au început cucerirea Irakului, dar, la scurt timp, primeau, la rândul lor, o lovitură cruntă: Egiptul ieșea la 18 decembrie de sub autoritatea britanică, proclamându-și independența.

      Anul 1915 aducea cu sine ofensiva Aliaților împotriva strâmtorilor. Drumul spre Istanbul, spre inima dușmanului, a fost împiedicat în peninsula Gallipoli unde armata turcă a luptat cu curaj sub conducerea unui anume colonel, numit Mustafa Kemal. S-a dezlănțuit un adevărat infern în Dardanele, pe când în celălalt capăt al imperiului începuse genocidul armean, un masacru de mari proporții, o amintire dureroasă și stânjenitoare pentru națiunea turcă de astăzi.

Landing_French-Gallipoli
                                                                   sursă foto: ro.wikipedia.org

     Revolta arabilor, condusă de Hüseyin, șeriful Meccăi, a lovit imperiul în punctul său sensibil, spulberând șansele unei alianțe turco-arabe. Anii 1915-1917, cunoscuți ca și ,,Anii de cenușă”, au reprezentat o perioadă critică pentru imperiu. Marile Puteri ale Antantei negociau împărțirea provinciilor otomane pe măsură ce obțineau victorie după victorie. Fiecare voia să-și ia partea, fuseseră făcute nenumărate promisiuni arabilor, evreilor, încât toate aceste planuri nu erau deloc stabile.

      Tot ceea ce sultanii și trupele de ieniceri obținuseră prin bătălii pe parcursul a secole era acum împărțit de străini fără nicio remușcare. Totuși, turcii nu rămăseseră fără speranță. Revoluția bolșevică din Rusia a dus la ieșirea acesteia din război și la încheierea tratatului de pace cu Puterile Centrale de la Brest-Litovsk (3 martie 1918). O mică victorie, obținută fără vărsare de sânge.

      Războiul n-a însemnat numai regres pentru societatea otomană. Mai mult decât oricând statul se confrunta cu un proces de laicizare. Ulemalele și, în principal, șeykh-ul islamului, nu mai luau parte la viața politică, dedicându-se în totalitate prerogativelor religioase. Se putea remarca o mobilizare din spatele frontului. Oamenii de litere, precum Ziya Gökalp, Halide Edib, încurajau naționalismul turc și emanciparea femeilor. Pentru prima oară se înființau școli și licee pentru fete. Femeile dobândeau drepturi privind divorțul, puteau urma studii universitare și lucra cot la cot cu bărbații. Tendința de a renunța la voal nu mai era privită cu atâta scepticism. Nu era nici timpul, nici locul potrivit pentru a fi conservatori și pentru respecta tradițiile, moștenite din moși-strămoși.

halideedip
                                                   sursă foto: twitter.com

 

Autor: Cosmin Lazăr


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.