Aventurile unei cititoare pe tocuri 5

Aventurile unei cititoare pe tocuri 5

   Să-ți înfrunți prima mare dezamăgire e un soi de război interplanetar care nu se încheie niciodată, doar armatele opozante se schimbă. Sigur, îl mai înfruntasem pe Jean Luc însă aici, în Gordes, parcă eram mai fragilă… și cred că citise lucrul acesta încă de cum pășise înăuntru.

   Purta o cămașă în stil safari de culoare bej și niște blugi ușor uzați. La ochi avea niște ochelari stil aviator cu lentile maro pe care și-i dădu jos lăsând să i se vadă ochii căprui cu ușoare irizații de verde ce-i accentuau privirea.

S-a așezat pe canapeaua îmbrăcată în catifea verde oliv. M-a examinat atent și, o vreme, a tăcut. Eu eram încă în stare de șoc. Niciunul nu voia să spulbere tăcerea. Ce naiba căuta aici? Se plictisise de Tânăra Cucerire versiunea 3.8.0?

  • Și, o să stai tăcută acolo? Nu-mi oferi ceva de băut? Vocea lui parcă a cutremurat încăperea.
  • Ba da… scuze… doar că… Sunt prea surprinsă că ești aici mă așteptam să fii… hmm… cum să spun eu astfel încât să nu sune vulgar… încleștat… nu… asta nu o să sune bine… cum… captiv în mrejele unei domnișoare, poftim!
  • Eh, hai că mi-a plăcut asta… Râde. Deci, tot nu-mi oferi ceva de băut?
  • Ce vrei? Am niște limonadă sau poate vrei un ceai… o cafea?
  • O limonadă, te rog.

M-am îndreptat spre bucătărie, am lua carafa cu limonadă proaspătă și două pahare. Oare eram pe lista suspecților dacă îi puneam niște cianură în ea?

  • Îți stă tare bine așa, știi? Nu cred că te-am văzut niciodată în rolul ăsta… de gazdă… Ia o gură de limonadă… E bună, îmi place! Tu ai făcut-o?
  • Mulțumesc! Da, este făcută de mine după rețeta doamnei Sembat – soția brutarului.
  • Mă surprinzi. Privește în jur… Măi, dar tu chiar ești o gospodină. Nu știam.
  • Nu ai vrut să știi – e o diferență.

Punct ochit, punct lovit. A tăcut și a lăsat privirea în jos.

  • Știi, vine o vreme când un bărbat realizează că… a fost un fraier. Continuă el fără să își ridice privirea. Din tonul vocii părea să regrete… și totuși, nu-l puteam crede așa ușor.

Telefonul sună. Bucuroasă că scena asta demnă de serialele siropoase pe care le urmăresc casnicele fusese întreruptă am răspuns.

  • Da, doamnă Sembat!
  • Ce faci, dragă? Când sosești?
  • Doamnă Sembat… am un musafir neașteptat… nu cred că…
  • Ah… înțeleg, e un moment inoportun să te sun… o să îți păstrez niște soupe au pistou. La revedere, dragă!
  • La revedere, doamnă Sembat…

Jean Luc mă privea… sau mai bine spus mă analiza. Am rămas în picioare, lângă telefon. El s-a ridicat și s-a apropiat.

  • Știi, nu o s-o mai lungesc… am venit să văd dacă mai am o șansă…
  • Nu e cam târziu, Jean Luc?

Va urma

 

Advertisements

One thought on “Aventurile unei cititoare pe tocuri 5

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s