Fragment din romanul ,,Doamna Atatürk” de İpek Çalışlar (Editura Univers)
Revista Rânduri cu dichis by Literatură pe tocuri Nr. 5 Martie 2017
,,Într-o dimineață, Mustafa Kemal a rugat-o pe Latife când pleca:
– Buna mea Latife, vrei, te rog, să faci tu personal ordine în camera mea azi?
– Sigur, Pașam, a răspuns Latife.
Se întreba ce se întâmplă când a intrat în camera lui: era destul de ordonată, iar patul fusese făcut. Singurul lucru care nu se afla la locul lui era portretul lui Mustafa Kemal, care de obicei atârna pe perete: acum stătea pe pat.Trandafirul proaspăt pe care ea îl culesese în dimineața aceea fusese pus peste fotografie. Latife a agățat-o înapoi pe perete.
Fie în seara aceea, fie în următoarea, când luau cina tete-a-tete, Mustafa Kemal a întrebat:
– Latif, n-ai observat nimic neobișnuit când ai făcut ordine în camera mea?
– Era un portret pe pat. L-am atârnat înapoi pe perete.
Mustafa Kemal a stăruit, tachinând-o în continuare:
– Vrei, te rog, să aduci fotografia?
Avea un aer ștrengăresc. Nedumerită, Latife s-a dus în cameră, a ridicat portretul din cui și l-a adus. Mustafa Kemal a continuat:
– Vrei, te rog, să te uiți pe spate?
Uită-te la fotografia asta
Și dacă mă refuzi iar
N-am să te mai cer! ”
