Fragment din romanul ,,Doamna Atatürk” de İpek Çalışlar (Editura Univers)

    Revista Rânduri cu dichis by Literatură pe tocuri Nr. 5 Martie 2017

  ,,Într-o dimineață, Mustafa Kemal a rugat-o pe Latife când pleca:

– Buna mea Latife, vrei, te rog, să faci tu personal ordine în camera mea azi?

– Sigur, Pașam, a răspuns  Latife.

  Se întreba ce se întâmplă când a intrat în camera lui: era destul de ordonată, iar patul fusese făcut. Singurul lucru care nu se afla la locul lui era portretul lui Mustafa Kemal, care de obicei  atârna pe perete: acum stătea pe pat.Trandafirul proaspăt pe care ea îl culesese în dimineața aceea fusese pus peste fotografie. Latife a agățat-o înapoi pe perete.

  Fie în seara aceea, fie în următoarea, când luau cina tete-a-tete, Mustafa Kemal a întrebat:

– Latif, n-ai observat nimic neobișnuit când ai făcut ordine în camera mea?

– Era un portret pe pat. L-am atârnat înapoi pe perete.

  Mustafa Kemal a stăruit, tachinând-o în continuare:

– Vrei, te rog, să aduci fotografia?

    Avea un aer ștrengăresc. Nedumerită, Latife s-a dus în cameră, a ridicat portretul din cui și l-a adus. Mustafa Kemal a continuat:

– Vrei, te rog, să te uiți pe spate?

     Uită-te  la fotografia asta

     Și dacă mă refuzi iar

     N-am să te mai cer! ”