O privire literară dincolo de Prut

O privire literară dincolo de Prut

Revista Rânduri cu dichis by Literatură pe tocuri Nr. 5 Martie 2017

   Autor: Andreea Oana Duduman

   Este bine cunoscut faptul că istoria influențează în mod definitoriu cultura, așa cum politica poate hotărî soarta artei, în general, și a literaturii, în special. Mărturie stă cazul realismului socialist de la noi, din perioada postbelică, când puțini au fost scriitorii care au reușit să treacă de rigorile cenzurii.

   La 28 iunie 1940, Basarabia este ocupată de trupele rusești și supusă unui intens proces de deznaționalizare. Mulți ani după, cuvinte precum român, România, Eminescu au fost interzise.

   Cu toate acestea, literatura română din Basarabia supraviețuiește, dorindu-și sincronizarea cu literatura patriei-mamă. În anii 1989-1990, pe fondul unui dezgheț generat de perestroika gorbaciovistă, câțiva scriitori reușesc să dărâme granițele invizibile ale culturii, printr-o Mișcare de Eliberare Națională, care a avut efecte precum trecerea la alfabetul latin și introducerea unor autori româniîn manualele școlare.

   Cel mai cunoscut dintre activiști este Grigore Vieru. Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, al poetului a fost să treacă Prutul. Născut în 1935, într-un sat din ținutul Hotinului, debutează devreme cu versuri pentru copii și este imediat remarcat de critici, ca fiind cea mai originală voce poetică a timpului. Scrie literatură pentru copii pe tot parcursul vieții, pentru care primește cea mai prestigioasă distincție internațională: Diploma de onoare Andersen. Militează pentru votarea limbii române ca limbă națională și trecerea la grafia latină, fiind fondator și organizator al Marii Adunări Naționale, din 27 august 1989. Tot el semnează primul text cu grafie latină din Basarabia postbelică. Se spune că în toată Moldova nu exista pe atunci nicio mașină de scris cu caractere latine, în afara celei de la Academia de Științe din RSSM și cea a unui profesor din Bălți. În aceste condiții, Grigore Vieru și Nicolae Dabija, redactorul-șef de la ziarul Literatura și arta din Chișinău, merg la București pentru a obține una. Autoritățile tărăgănând răspunsul, sunt ajutați de preotul Vasile Țepordei, care le oferă o pungă cu cele 31 de semne metalice ale alfabetului latin, tăiate din mașina de scris proprie. La Chișinău, semnele sunt sudate la o mașină de scris, în locul celor chirilice.

   Tot Vieru semnează și versurile pentru coloana sonoră a filmului de desene animate Maria Mirabela. În 2009, este rănit într-un tragic accident de circulație și moare două zile mai târziu. Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi este epitaful pe care însuși l-a scris. Este decorat post-mortem cu Ordinul Național Steaua României, în rang de Mare Cruce.

Chipul tău, mamă,
Ca o mie
De privighetori rănite,
Ochii tăi
În care s-au întâmplat
Toate
Câte se pot întâmpla
Pe lume!
Lacrima ta:
Diamant ce taie-n două
Oglinda zilei.
Nedespărţită de cer
Ca apa de uscat,
Locuieşti o casă
Cu două ferestre:
Una ce dă spre viaţă,
Alta cu faţa spre moarte,
La fel de limpezi amândouă.
O, mamă,
Spre mine mâinile-ţi întinde:
Spre cel
Care cu dor te-aşteaptă,
Şi ţie apropiindu-mă,
Apropie-mă liniştii ce eşti.
Acum şi-ntotdeauna.
(Grigore Vieru)

În 1970, Grigore Vieru scrie Abecedarul, devenit acum sursă de documentare, în colaborare cu Spiridon Vangheli, creatorul lui Guguță. Vi-l amintiți pe acel băiețel simpatic cu o cușmă cât toate zilele pe cap? Isprăvile lui Guguță, Guguță și prietenii săi sunt doar două titluri care îmi amintesc de copilăria anilor ’90.

Când spun Leonida Lari, mă refer la inițiatoarea poeziei feministe în actuala Republică Moldova, nu la omul politic boem din PRM-ul lui Vadim Tudor (chiar dacă sunt una și aceeași persoană), o activistă pentru reunirea Basarabiei cu România, dând glas simțirilor poporului în versurile sale.

Cînd peste ochi aprinşi de dor
Şi lacrimi împietrite
Flutură-acelaşi tricolor
Pe ţarini răvăşite.

Cînd imn, grafie-n unison,
Le-avem, de unde-i teama,
De ce să trec ca un spion,
Prin ţara noastră vama?

Cînd Basarabi se prăbuşesc
Pentru pămînt şi limbă,
Cînd parlamentele tuşesc
Pentru o lege strîmbă.

Atunci, te rog, cu mine-n chin
Să mergi spre Libertate –
Nu da, române în român,
Nu da, că-ţi este frate!

(Leonida Lari)

   După o lungă perioadă în care homo sovieticus a prosperat dincolo de Prut, cultura basarabeană dă semne de revigorare a conștiinței românești, încurajată de scriitori precum Grigore Vieru, Leonida Lari și Spiridon Vangheli, aflați în linia întâi în lupta pentru o Românie unită. Lor li se alătură scriitori precum Nicolae Dabija, Arcadie Suceveanu, Vasile Romanciuc și Vladimir Beșleagă.

Autor: Andreea Oana Duduman

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s