Ispita călugărului – L.C. Sima – Editura LiterPress Publishing – recenzie carte

Titlu: Ispita călugărului
Autor: L.C. Sima
Editura LiterPress Publishing

“Destine încâlcite, încercarea de a evada din tenebrele trecutului, trădare și iertare, aripi frânte pe un cer al dorințelor poate prea înalt. Luca și Ema, două personaje complexe. El, prea simplu și prea bun. Ea, prea sofisticată, prea temătoare. Dar cine se poate lupta cu chemarea destinului? Amândoi fac alegeri. Uneori dureroase.

O lectură în care cititorii se pot regăsi în frământările personajelor. Finalul poveștilor de iubire este… neașteptat.”

Să negi atracția interzisă sau să i te subjugi orbeşte, care dintre cele două e cel mai de neiertat păcat?”

,,O lectură incitantă. Un carusel de emoții. O poveste de dragoste încântătoare.” (Literatura pe tocuri)

Derutantă copertă, derutant titlu!
Te aștepți la o poveste erotică, la o fantezie cu un preot și o iubire imposibilă și surpriza este enormă. Nu e nimic de genul acesta!!!!
Cartea este despre povestea de viață a lui Luca și a acelora care se intersectează cu el.
Poveștile și experiențele se întretaie, se întrepătrund, devin una singură și se despart din nou.


După o copilărie grea și chinuită, într-o casă plină de copii cu o a doua mamă, singura de altfel pe care o cunoaște, cu un tată ajuns bețiv și abuziv, reușește să plece, la fel ca frații lui mai mari, la oraș. Se angajează la o firmă, primește o cameră la cămin și e cât se poate de fericit. Are banii lui, locuința lui, viața lui, își vizitează mama și frații rămași acasă, doi gemeni, cuminți și talentați.


Le promisese că-i aduce la el, la liceu, visând deja pentru ei o viață mai bună și mai ușoară. Dar la o ceartă, la beție, tatăl lui își omoară și nevasta și gemenii.

După înmormântare, frații mai mari îi spun să facă ce vrea cu casa, ei se bucură doar că au scăpat de acolo de unde nu aveau prea multe amintiri frumoase, poate doar din anii de început ai copilăriei când tatăl lor nu căzuse în patima beției. În rest își aminteau de zilele când nu aveau ce mânca sau nu mergeau la școală pentru că nu aveau haine sau cum Moș Crăciun îi ocolea și nu le aducea daruri ca la alți copii.

Măcinat de trecut, de moartea gemenilor, Luca își găsește refugiul în cărți.
Își vizitează tatăl la închisoare și e mirat că oamenii fie de pe stradă, din sat, de după gratii raportează tot ce trăiesc la voința lui Dumnezeu:

“Nu a mai putut să îndure, erau în poveștile alea destine curmate de gesturi absurde, era atâta durere în toate. Dar nu asta era de neandurat. Nu înțelegea de ce-l invocau toți pe Dumnezeu.”

Când se făcuse întuneric în viețile lor, strigau după lumină? Prea târziu, nici Dumnezeu nu poate fi atât de iertător și îndurător, gândi. Dar asta trebuia să afle.”

Dar mai ales îl va întreba pe Dumnezeu: Care e calea?”

De ce Dumnezeu nu iartă sau prea iartă? De ce Dumnezeu unora dă și altora nu? Cum selectează Dumnezeu cine are și cine nu are dreptul de a fi fericit?”

Totuși având ceva bani merge la țară, repară casa și o pune la punct, face mormintele, apoi le dă chei tuturor fraților.

Când a plecat la oraș a închis casa, poarta și a privit cu drag în urmă. Aici își va aduce frații, de fiecare dată când le va fi dor de lutul ogrăzii în care au crescut, va fi aici acest cuib al lor.”

Lui nu și-a păstrat nici o cheie, pentru că atunci când a pus icoana și candela pe peretele casei, a știut că aceea nu era casa lui, că a lui trebuia să fie în altă parte, nu știa unde, dar urma să afle.”

El simțea că are alt drum. Se mută de la cămin, închiriază casa mamei unui coleg, care fusese dusă la azil. Vizitează azilul empatizând cu bătrânii lăsați acolo, care se bucură de orice vizită, apoi o ia pe bătrână acasă și are grijă de ea. Bătrâna, care fusese învățătoare, discută mult cu el, îl învață să asculte și să iubească muzica clasică, și-i spune să își scrie toate gândurile și trăirile. La moartea bătrânei scrie:

Pleoapa timpului acoperă ochii obosiți de atâta vedere. Pleoapa timpului deschide o lume pe care o aflăm fiecare, niciunul în locul altcuiva, pleoapa timpului e finalul unei lecții de viață”…

Se scufundă în citit cărți și mai ales Biblia, merge la biserică încercând să găsească răspunsul la întrebarea: ”Ce ar fi putut face Dumnezeu în diferite cazuri?”
Între timp își dă bacul, face școala de șoferi și noul job îi dă ocazia întâlnirii cu o mulțime de oameni, pe care-i duce în diferite locuri: Ema, sora ei – Laura cu familia, prietena ei – Julia, juristă și ea la firmă și fratele ei.
Le află poveștile de viață, asistă la dramele și necazurile lor, le cunoaște copiii.
Întrebat fiind le povestește și el despre viața lui și când ei sunt șocați și mirați de calmul și seninătatea cu care vorbește despre așa o existență, le spune:

Și omul care nu-și acceptă trecutul n-a învățat cea mai mare lecție a vieții, aceea de a fi om. Cu bune, cu rele, cu neputinte, cu visuri frânte sau nu.”

E impresionat de determinarea Emei de a-și ajuta familia și prietenii în momentele de cumpănă, să-și reevalueze viața și să nu renunțe la primele furtuni.
Se îndrăgostește de Ema, au o noapte superbă, dar…
Ema îl iubește deși încearcă să n-o facă, e prea mare diferența de pregătire, de poziție socială, ce ar spune lumea?
Luca e conștient de zbaterea ei, de încercarea ei de a-l ocoli și o așteaptă cu răbdare să recunoască realitatea.
Dar accidentul de mașină al Emei îl face să-și strige deznădejdea și să ceară pentru prima dată ajutorul divinității, oferind viața lui pentru a ei.

Ce se va întâmpla cu Laura și familia ei?
Ce fac Julia, soțul și copiii ei?
Ce hotărâre iau fratele Juliei și soția lui?
Ce face Ema?
Ce hotărâre ia după accident?
Ce face Luca?
Pe ce drum pornește?

Veți afla totul și multe altele citind cartea.
Mărturisesc că m-a ținut cu sufletul la gură, am râs cu personajele, am plâns cu ele, îmi venea uneori să le dau dreptate, alteori să le scutur ca să le vină mintea la cap.
Dar m-a impresionat și m-a făcut să-mi doresc un al doilea volum, să știu cum le vor continua viețile.

Felicitări L.C. Sima și mult succes!

Autor: Arcidalia Ghenof


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.