aeternum vale
te așezai pe banca de sub cireș
aeternum vale
cu un teanc de cărți de Baudelaire și de iubire
cu personaje tipice și plictisitoare
cu poezii care-mi surâdeau oarecum.
era în parcul din spatele blocului
parcul pasiunilor
parcul cireșilor sau ”sakurabito”
parcul meu și al tău
parcul tău și al meu.
eu visam la stele, citeam Lovecraft și ascultam ”Dark side of the moon”
tu râdeai și mă iubeai
și povesteai chiar despre noi
despre două mașini ce-n coliziunea lor
și-au împrăștiat portierele, roțile
sângele, vorbele, praful stelar
paginile cărților citite, albumele de jazz
cafelele la ibric și țigările ieftine.
dar adevărul e că n-a fost așa niciodată
doar îmi doream astfel
fiindcă în acea dimineață tu ai plâns
iar eu n-am mai putut să surâd
și nu era primăvară, era toamnă
și parcul era greoi, citeam Bacovia
aeternum vale
tu tocmai te ridicai de pe bancă.
Claudiu Coroliuc
Advertisements
Frumos! Felicitari+
LikeLike