Cu flori în poartă, de Mihai Beniuc

Cu flori în poartă
                             de Mihai Beniuc
Cu brațu-i lung, din ce în ce mai lung,
Mă-mpinge timpul din viață-afară,
Și parcă numai ieri fu primăvară,
Iar azi copacu-i desfrunzit și ciung.

De ce-nfloriră merii-a doua oară?
Căci pân′ la roadă tot nu mai ajung,
Și totuși, iarna, grânele străpung
Zăpada grea, pornite să răsară.

Sărută-mă, sărută-mă pe frunte,
Ca soarele de toamnă culmi cărunte,
Tu, fata mea, tu, dragoste curată!

Iubirea trece și mereu revine
Cu zâmbete, cu lacrimi și suspine – 
Să punem flori în poartă când se-arată!
beniuc
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.