Mă scuzați, am venit să iau bac-ul!

       An de an, Ministerul Educației Naționale se întrece în schimbări; de la pagina oficială (nu că ar fi avut cea veche ceva, dar… așa dă bine) care e de ceva timp în mentenanță, la structuri: cea a anului școlar, a programelor de studiu și, nu în ultimul rând,  a examenelor naționale, de la o sesiune la alta. Care era buba vechii structuri a Examenului de bacalaureat la limba română? Răspunsul este unul cât se poate de serios: nu știu.

Care este buba actualei structuri a probei scrise? Păi, păi…

          În articolul de astăzi voi exemplifica subiectul I, B., unde aspiranții la o diplomă au de redactat un text argumentativ de cel puțin 150 de cuvinte (competența  4.: Argumentarea în scris și oral a unor opinii în diverse situații de comunicare, din Programa de examen pentru disciplina disciplina limba și literatura română, Anexa nr. 2 la OMECTS nr. 4800/31.VIII.2010), respectând anumite repere, dintre care raportarea corectă la textul suport pare să dea cele mai multe bătăi de cap.

Textul suport

        Țin bine minte că nu-mi plăcuse deloc prima poză de buletin. Și că era sigur o fotografie pe care nu puteam s-o modific cu pixul. Am găsit multe altele desenate pînă la nerecunoaștere prin albumele de familie sau aruncate de-a valma în cutii laolaltă cu alte poze ale nunților unor necunoscuți. Uite fotografia clasică pe care o făcea fiecare copil în clasa întîi. Erai pus să stai frumos în bancă, cu Abecedarul și cu penarul curat orânduite, și să te uiți fix în cameră. Mulți stau în poziția aia clasică de osîndit – mâinile frumos la spate, spatele drept. În poza de clasa întîi mie mi-au scăpat cumva mîinile pe bancă și-mi frămînt un deget. Fotografia e mîzgălită cu pixul. Mi-am făcut o mustață mică de Hitler. Mi-am făcut alte pupile, amîndouă apropiate de șaua nasului în așa fel încît sunt sașie. Din buza de sus am scos doi colți ascuțiți de animal. Din părul scurt prins în bentița cu pampoane albe, am desenat din pix o pereche de cozi groase, împletite. Semn de neacceptare inconștientă a persoanei care eram. Un pic mai tîrziu însă, am înfrumusețat fotografiile. N-a mai fost mustață, au fost niște gene lungi, desenate tot din pix. A fost o rochie lungă de prințesă, cu mijlocul încorsetat-inel desenată peste tricoul și pantalonii scurți. Cosițele desenate lung, în cozi sau bucle învoalte, au rămas. […]

         Realitatea trebuia neapărat transformată. Peste conturul normal trebuia așezat altul, violent artificial, violent altfel. Din neacceptări din astea s-a transformat omenirea în bine și în rău. Cu mine, lucurile s-au mai liniștit. Nu mai pun nici măcar filtre în pozele de Instagram. Nu mai vreau păr imposibil de lung, l-am tăiat de bunăvoie și p-ăsta pe care îl aveam. Unghiile revin la culori normale, hainele cumpărate rămîn nealterate și ele. Singura transformare care se cere chinuitor a fi făcută e nevoia de a pune iar și iar literatură peste viață. Așa e cînd creștem, bănuiesc. 

Selma Iusuf, Transformări, în Dilema veche, nr. 738, din 2018

Cerință:

          Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă este importantă sau nu acceptarea de sine, raportându-te atât la informațiile din fragmentul dat, extras din articolul Transformări, cât și la experiența personală sau culturală. 
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:

– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente;

– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea.
În vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

 Exemplu de răspuns:

           Se vorbește despre acceptarea propriei ființe (trup și personalitate) ca despre o treaptă pe care se poate păși numai după depășirea unor obstacole impuse (sociale sau de altă natură), numai după sondarea tuturor dedesubturilor sufletești sau după umplerea unor goluri ce se cer umplute, dar mai ales după cunoașterea de sine. Este important să amintesc aici de cele două coordonate între care se proiectează această acceptare: una trupească (modificată sau nu) și una spirituală (voită sau nu). Consider că acceptarea propriei ființe este definitorie în evoluția pozitivă a tinerilor deoarece aduce cu sine maturizare, integrare, conștientizarea acțiunilor, dar și socializare (nu introvertire), idei regăsite și în textul suport scris de Selma Iusuf, articol în care evidențiază raportul dintre vârsta biologică și nivelul acceptării.

            În primul rând, tinerii au tendința de a echivala perfecțiunea fizică, frumusețea proprie cu idealul altora, iar închipuitele defecte sunt analizate în fotografii. Ideea că fotografia din buletin este etichetă de lungă durată îi face pe tineri să recurgă la ironizarea propriei imagini tocmai din dorința de a masca adevărul. Autoarea textului dat aduce în discuție o acțiune de largă răspândire pe care o fac cei tineri și anume mâzgâlirea fotografiilor. O mustață făcută cu pixul sau atașarea a doi colți buzelor, precum și desenarea a două cozi groase sunt gesturi-manifest ale unei tinere care nu se acceptă fizic. Această atitudine este mărturisită în secvența „semn de neacceptare inconștientă a persoanei”, secvență ce nu numai că denotă sinceritate, ci și instigă cititorul la reflecție. Cinematografia este o artă pentru publicul larg, de aceea pot fi exemplificate prin intermediul acesteia situații de viață în care protagoniștii, adolescenți fiind, trec prin adevărate drame, consecințe ale neacceptării fizice. De exemplu, tânăra Dana din filmul Liceenii se confruntă cu o problemă de vedere, iar faptul că purtarea ochelarilor i-ar putea afecta imaginea în ochii colegilor o face să ezite în legătură cu apariția în public purtând ochelari. În completare, amintesc maturitatea de care dă dovadă August din Minunea de Palacio în acceptarea aspectului său diform.

            În al doilea rând, tânărul (și omul în general) este într-o efervescentă căutare de sine, de aceea trebuie realizată întâi cunoașterea într-o mare măsură și apoi acceptarea. Se evidențiază aici raportul dintre vârstă și gradul de cunoaștere, implicit de acceptare. Odată cu trăirea unor experiențe de viață, omul se maturizează, înclinând balanța spre talerul acceptării sinelui în detrimentul importanței trupului. Selma Iusuf scrie că „din acceptări… s-a transformat omenirea în bine și în rău” și că „singura transformare care se cere chinuitor a fi făcută este nevoia de a pune iar și iar literatura peste viață”. Cumva se sugerează aici caracterul verosimil al literaturii, universul ficțional construit în jurul sâmburelui de adevăr. Pe de altă parte, prin faptul că autoarea mărturisește că „realitatea trebuia neapărat transformată… peste conturul normal trebuia așezat altul” se evidențiază neacceptarea inițială și dorința de schimbare. Interesant este faptul că, fiind mai mare, autoarea decide să nu mai pună „filtre în pozele de Instagram” și și-a tăiat părul pentru că nu mai voia „păr imposibil de lung” (semn că nu contează cât de lung am părul, important e cât și cum gândesc). Pot aduce un exemplu aici din noul trend ce a cuprins facebook-ul și anume postarea fotografiilor „no make up”, a celor ce surprind lumea în simplitatea ei.

          Închei subliniind cât este de importantă acceptarea de sine, într-o societate a cărei imagine s-a deformat mult în fotografie; doar acceptându-ne așa cum suntem, cu defecte și calități, vom reuși să învingem barierele nevăzute ale timpului și să răspundem afirmativ întrebării: „Tu ai iubi un om așa ca tine?”

Andreea Duduman

 

Screenshot_2018-06-04-17-01-28[1031]


4 thoughts on “Mă scuzați, am venit să iau bac-ul!

      1. Așa e :)) la simulare m-am raportat destul de mult la experiența culturală :)) câte un paragraf dedicat fiecărei opere la care am făcut referire :)) nu degeaba am scris vreo 3 pagini și ceva la acest subiect 😀

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.