Sub semnul superstiției

   Românul s-a născut poet. Și superstițios. Unor fenomene care i-au depășit puterea de înțelegere le-a găsit explicații  ce  sfidează normalul și au devenit cu timpul reguli nescrise. Românul s-a ghidat după legile naturii, cu frică și respect și ar fi păcat să nu rămână consemnate undeva, pentru posteritate. Legat de superstițiile autumnale, am aflat că…

     .. nu se mănâncă nuci (sau alte fructe care au semnul crucii pe coajă) înainte de 14 septembrie (Ziua Crucii, care e zi de post și zi de bătut nucile);

      … toamna, se face tot posibilul ca șoarecii să fie ținuți cât mai departe de casă. Dacă vreunul va reuși să te fenteze și să ajungă în casă, atunci iarna nu-ți va fi ușoară;

   … la sfârșitul lui septembrie vin ciorile de iarnă. Acestea fac gălăgie mai mare și sunt mai zgribulite decât celelalte;

   … păsările, atunci când pleacă spre țările calde trebuie să plece în formație foarte bine definită. Dacă pleacă aiurea, într-un stol haotic, fără formă, înseamnă că iarna care îi urmează toamnei va fi una capricioasă;

   …  atunci când se lasă rece și bate vântul, să porți neapărat ceva pe cap. În caz contrar, vântul de toamnă îți va lua mințile;

   … tot mințile ți le pot lua și ciorile care trec toamna pe deasupra ta, dacă ești cu capul descoperit;

   … în ajun de Sfânt Andrei, pe 30 Noiembrie, se aprind focuri lângă fiecare gospodărie, pentru ca spiritele morților să aibă lumină, atunci când coboară pentru o noapte pe pământ. Tot acum se deschid și porțile iadului;

   … Sf. Dumitru se dă neapărat de pomană, că altfel te bântuie morții. (va urma)

Sursa foto; Pinterest