Aventurile unei cititoare pe tocuri 8

… În pragul ușii era el, Jean-Luc. Ochii îi străluceau de parcă-ar fi fost două stele polare. Mi-a zâmbit și m-a întrebat dacă am de gând să-l țin afară, așa că m-am dat din ușă  și l-am poftit înăuntru. În clipa în care a intrat am simțit cum un miros de Gucci Guilty mi-a invadat toate simțurile. „Măi să fie, atât de mult a intrat în rolul ăsta!” – mi-am zis.

S-a așezat pe canapeaua bej cu flori roz-prăfuit a bunicii, continua să mă privească de zici că era vreun Romeo, iar eu vreo Julietă.

  • Vrei niște limonadă?
  • Dacă ești drăguță…

I-am adus limonada și m-am așezat în fața lui, pe un fotoliu care forma un set cu canapeaua. Ne despărțea o măsuță mică de sticlă. A început să râdă.

  • Nu te mâncam, să știi… cel puțin nu până nu vorbim…
  • Ce să vorbim, Jean-Luc? Ai găsit vreun scriitor promițător și vrei să-mi dau cu părerea despre manuscrisul lui? Sau… mai bine, despre cartea asta? (I-am întins manuscrisul de pe masă). Vrei să-mi ceri acordul pentru ce ai scris despre noi? (Tăcea). Eu nu mai înțeleg ce-i cu tine, înainte nici nu voiai să scrii o carte și-acum… îi trimiți direct lui Piotr manuscrisul și, ce să vezi, ajunge tot la mine și eu mă lovesc de ce scrie la pagina nouă!!!
  • Ce scrie la pagina nouă? Ah da… Podul Alexandru… Îmi pare rău pentru atunci. Îmi pare rău pentru tot. Am fost un… idiot. Toată viața am căutat perfecțiunea și nu-mi dat seama că am găsit-o într-un autobuz citind Doctor Zhivago… nu mi-am dat seama că am lăsat-o prea ușor să plece decât după ce mi-am pierdut timpul cu niște amăgiri cu picioare lungi. Ai dreptate, nu vreau să fiu scriitor, mă înspăimântă ideea asta, dar era singurul mod de a ajunge la tine… Știu că momentan e puțin pentru a mă ierta, dar… vreau să îmi dai o șansă să îndrept lucrurile.

Brusc, cuvintele lui au început să se împletească cu ale doamnei Sembat. Amândoi am încercat să ne refugiem în alte brațe și-am eșuat lamentabil… și poate nici eu nu prea am știut cum să mă comport cu el, eram doar un mic șoricel de bibliotecă ce nu văzuse lumea până în acel moment. Mai aveam ceva de pierdut?  Am luat o gură de limonadă și-apoi l-am privit în ochi…

  • Ai o șansă Jean-Luc, numai una.

7d4c3f32f255121e1616385af1d99739

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s