Poezia ca stare de spirit. Veronica Budea

Poezia ca stare de spirit. Veronica Budea

                 Într-o perioadă în care lirica a devenit aproape inaccesibilă publicului larg, fiind profund intelectualizată, când până și critica literară aproape a uitat de ea, apar oameni sinceri, modești, ce aștern pe hârtie cu o simplitate dezarmantă crâmpeie din sufletul lor. Este cazul Veronicăi Budea, poeta ce se mărturisește dintr-o răsuflare, ca într-un oftat prelung, fără a face abuz de note stilistice pretențioase.

            Cine sunt eu? 19970522_470758536610358_798286023_n Sunt doar o femeie, îndrăgostită de poezie, pasionată de oameni și de sufletul lor. Printr-o întâmplare, poeziile mele au apărut în două antologii: Frumoasa toamnă bogată și Alburii sclipiri de stele la Editura Napoca Nova. În prezent, scriu poezie  pe  blogul Muza Virtuală individual și în duet cu un poet –prieten. Fac parte din cea mai mișto echipă de redactori ai site-ului Literatura pe tocuri, pe care-i iubesc și care m-au ajutat să cresc. Ca om îmi place să cred că sunt simplă și modestă, dar sigură că iubesc oamenii, neștiind încă dacă e un defect sau o calitate.

Ne-mpreunăm palmele bătătorite de întâmplări,
Am privit în neant, rememorând goana nebună a tinereții
Nerăbdătoare să trăiască, împodobindu-ne tâmplele cu buchete argintii.
Ne-am purtat împreună sufletul de copil o jumătate de veac
 și am trăit
 la întâmplare
 bucăți de momente pline de dragoste pură,
învățând că în iubire nu ești niciodată prea bătrân
 și nici prea tânăr.
Am trăit amintirile de-odinioară de fiecare dată când ne priveam.

Dar tu prinzi aripi, lumina ochilor ți se stinge,
degetele ți se desprind ușor din palma mea.

Va rămâne doar amintirea unei iubiri trăite-n contra-timp.
Te-am purtat atât de mult în mine, iar acum mă întreb
Ce să fac când inima tace?
Sunt doar un om, nerăbdător să te iubesc
din nou.
(Nostalgie)

18426189_1388226474577508_856989263_oÎmi deschid aripile să mă înalț

Către o lume necunoscută.

Am renunțat la ghiozdanul

Plin de mâhnire

Făgăduind să păstrez

Un stop de naivitate

Adânc în interior.

Îmi port sfios primii pași

Să-mi iau zborul

Plin de optimism.

Plutesc, sunt un boboc fericit,

Trăind cu speranța că aripile

Nu-mi vor fi frânte prea curând.

(Zbor)

Andreea Duduman

Advertisements

16 thoughts on “Poezia ca stare de spirit. Veronica Budea

  1. Pentru mine Vero…este o persoana speciala,o persoana care ai mult ce sa inveti de la ea:modestie,naturalete,talent,prietenie,prezenta.Atunci cand citesti versurile ei te regasesti .Felicitari…cat mai multe poezii!!!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s