Moldova celor o mie de savori

Moldova celor o mie de savori

               Moldova cozonacilor, a mănăstirilor, a pârjoalelor, a răzeșilor, a borșurilor, a cetățuilor, a sărmăluțelor, a măștilor rituale, a poalelor în brâu (!), a vinurilor (Zghiharei și Busuioacei, a Grasei și Băbeascăi) […], a puiului cu smântână și a perișoarelor cu mărar, a învârtitelor […]. Moldova duioasă, colinară, a vocalelor dulci, a alivencilor sărate, a florilor umplute, a sarmaleor în bostan, cu gust de eternitate….[1]

            Când vine vorba de mâncare, moldovenii lui Ștefan cel Mare sunt de neîntrecut. Le place carnea, mai ales cea de porc, grasă și gătită în fel și chip. Mulți țărani cresc animale pentru a-și asigura hrana proprie sau pentru a vinde carnea în piețele locale, numite și iarmaroace. Din porcul îngrășat pentru Crăciun nimic nu se irosește: se fac cârnați, tobă, caltaboși sau chișcă, jumări, se afumă slănina și mușchiul, din picioare și cap se fac răciturile de sărbători, șoriciul este mâncat ca atare, în ziua sacrificării (de Ignat).

          Neapărat, masa de prânz începe cu o ciorbă (vestită fiind ciorba rădăuțeană), acrită fie cu borș de putină, fie cu struguri acri sau corcodușe. Fără acest prim fel, mațul gospodarului rămâne gol. În zilele lungi de post, moldoveanul își astâmpără foamea cu iahnie de fasole și varză călită, tocăniță de hribi ca piatra kilometrică: fie iarnă, fie vară, ea e acolo, la post, lângă mămăliga care nici ea nu se oprește din aburit [2], servită neapărat cu mujdei.

           Bucatele ceremoniale, de neînlocuit la nunțile și cumătriile din Moldova, sunt sarmalele, gătite din tot felul de ingrediente: carne de porc, de vită, ciuperci, sfeclă roșie, soia (substitut modern al cărnii) etc., alături de un bulgăre de mămăligă aburindă și o lingură zdravănă de smântână ca untul de grasă.

sarmale

         Dacă vizitezi o casă din Moldova, gazda te va servi cu un pahar de țuică sau de rachiu făcute în casă, din prune, sfeclă de zahăr, mere și tot felul de bunătăți de la natură.

        Găsit și în literatură (la Calistrat Hogaș, Mihail Sadoveanu), un alt simbol al bucătăriei moldovenești este puiul cu smântână, la fel de savuros precum și celelalte specialități. Dar, despre asta voi vorbi în alt articol.

            În final, călătorule de pretutindeni, îți dau un sfat: în Moldova, du-te cu stomacul gol și pregătește-te să te îmbeți cu arome!

[1] Anton Roman, R., Bucate, vinuri și obiceiuri românești, Editura Paideia, București, 2001, p. 647.

[2] Anton Roman, R., op. cit., p. 695

Advertisements

5 thoughts on “Moldova celor o mie de savori

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s