Costumul popular bucovinean: artă și meșteșug

Costumul pupular bucovinean: artă și meșteșug

       Tradițiile și obiceiurile unui popor se confundă, cel mai adesea, cu propria-i identitate. Și unde altundeva, dacă nu în fascinanta și mereu surprinzătoarea Bucovină, vom găsi mărgăritare ale artei populare? Condițiile economice și cele istorice au contribuit, din cele mai vechi timpuri, la apariția și statornicia caracterelor proprii ale artei populare bucovinene. Astfel, Bucovina devine „un imens atelier de creație, un depozitar al artei populare tradiționale, de o valoare estetică majoră”[1]romancute

            Bucovina se conturează ca o regiune bine închegată, având mai multe zone etnografice, definite și conturate pe baza analizei tuturor coordonatelor artei sale populare.

       Unul dintre elementele principale, cu rol hotărâtor în arta populară, în general, și în cea bucovineană, în particular, îl constituie portul popular, dezvoltându-se de-a lungul secolelor în strânsă legătură cu condițiile de viață socială  și economică.

         Costumul popular din zona Bucovinei însoțește omul în toate împrejurările vieții sale, de la naștere până la moarte și constituie nu numai un ansamblu material de funcții practice, de apărare contra intemperiilor, ci și un purtător de semne și simboluri, un limbaj de comunicare. Dacă ornamentația portului diferă de la sat la sat, totuși, catrința, bârnețul, traista le găsim și la alte popoare est-europene.

        Costumul popular s-a dezvoltat odată cu istoria neamului, fiind expresia tradițiilor formate de-a lungul anilor.

           În Bucovina, s-a cristalizat, de-a lungul timpului, un tip de costum ce păstrează elementele de bază, de străveche tradiție, atingând forme de exprimare artistică de o deosebită valoare estetică. Forța cu care acest costum popular s-a evidențiat în ansamblul culturii românești se datorează faptului că acesta este încă lucrat și purtat, în mod special în zilele de sărbătoare, însoțind ritualurile tradiționale și obiceiurile specifice marilor sărbători.

        Trebuie precizat că portul tradițional era acum aproape un secol un semn distinctiv pentru clasa socială, stare socială (costum de nevastă și costum de fată), sex, vârstă, având un rol strict practic. Cu timpul, însă, a câștigat o dimensiune artistică, mai ales dacă avem în vedere costumul de sărbătoare. Acesta, îmbrăcat duminica și în zi de sărbătoare, trebuie să exprime „priceperea, măiestria fiecărei gospodine”[2].

      Portul femeiesc din zona nordică a Bucovinei prezintă însușiri artistice remarcabile. O piesă de port care a avut un rol decorativ deosebit în ansamblul costumului femeiesc a fost ștergarul de cap, cunoscut sub numele de „zăbrenic”, „zăbrelnic” sau „miniștergură”. În prezent, acesta este purtat doar de femeile bătrâne. Ștergarul este făcut din pânză de bumbac, țesută cu  5-7 ițe, iar ornamentația este exculsiv geometrică, fiind dispusă în șiruri. Uneori, ștergarul este decorat și cu ajutorul mărgelușelor colorate. În timp, ștergarul a fost înlocuit cu broboada din catifea neagră cu danteluță pe margine („casâncă”) sau din cașmir cu flori.

       Ceea ce contribuie în mod esențial la determinarea caracterului specific al portului popular din Moldova de Nord este, însă, cămașa. În regiune, se regăsesc două tipuri de cămăși: unul cu mâneca prinsă din gât, cu încrețitură, și altul cu mâneca prinsă de la umăr. Croiala simplă a cămășii încrețită la gât denumește cămașa „brezărău”(prezentă și în alte zone etnografice ale țării) și este întocmai cu cămășile purtate de femeile dace. Cămășile sunt realizate din pânză de borangic, de in (cele de sărbătoare), de cânepă (cele de lucru, numite și „cămeșoi”) sau, mai recent, din bumbac. Culorile predominante ale ornamentelor (geometrice, florale sau zoomorfe[3]) sunt: negru, roșu, vișiniu, vânăt, în genere, predominând culorile închise. În unele localități, diverse influențe au marcat cromatica cămășii; astfel, cămașa tradițională de la Izvoarele Sucevei are ornamente roșii, portocalii și galbene[4], Pârtești de Jos se remarcă prin sobrietate, în vreme ce la Mihoveni, femeile țeseau cămăși în culori pastelate[5].

     O piesă valoroasă și specifică portului popular din Bucovina este „fota”(„catrința” sau „priștoare”). Cusută din lână neagră, pe margini cu roșu, cu dungi colorate și înguste („vârste” sau „gene”), cu bată maro, roșie sau neagră, catrința se înfășoară în jurul taliei și este prinsă cu bârneața, care în unele zone (Bosanci) este înlocuită cu frânghia[6], sau brâul tricolor (Mitocu Dragomirnei). Sub influența „hainelor nemțești”[7], pentru femeile din Mitocu Dragomirnei s-a încetățenit un port specific: sub catrință apare fusta din catifea cu un rând de dantelă lată (probabil pentru a părea mai voinice). Pe cap, femeia din Mitoc poartă un tulpan din stofă fină neagră și pe margini cu ciucuri din mătase neagră.

           Bundița e un pieptar din blană de dihor sau de miel, deschis în față, ca să se vadă cusăturile iei, garnisită pe margini cu blană și având diverse motive florale. Se poartă atât vara, în zile de sărbătoare, cât și iarna.

         Sumanul, confecționat din stofă de lână de culoare închisă, este decorat cu șnur din lână de aceeași culoare, un fel de găitan (fir de metal sau șiret, împletit ori răsucit, de lână, mătase etc., cusut ca ornament la unele obiecte de îmbrăcăminte), cu ornamente șerpuite dispuse la buzunare, la guler și pe poale. În zona Rădăuților, sumanul este înlocuit în zilele de iarnă cu „mântaua”[8] – un fel de suman mai lung fără clini, prevăzut cu glugă, care se poartă peste cojoc, la pădure.

        Traistele – purtate de obicei în mână în cele mai diverse ocazii – sunt din țesătură din lână, în carouri, alb cu negru, cu o baieră lată țesută cu ornamente geometrice realizate în culorile negru cu roșu. Trăistuța este o piesă accesorie nelipsită în ansamblul costumului popular femeiesc.

       Cel mai frecvent, femeile mai poartă în picioare ghetuțe (renunțându-se la opinci), ciubote, pantofi, „jumătăți” (în Bosanci).

           Portul bărbătesc este mai simplu. Piesele principale ale acestui costum sunt: „cușma” sau pălăria, cămașa, bondița (pieptarul), cioarecii, ițarii (sau izmenele) și ghetele.

         Cușma este întotdeauna înaltă și se poartă cam în toate anotimpurile, în afară de vară. Se purta în trecut și o pălărie numită „rumânească” cu borurile întoarse brusc, formând un fel de șal cu colac în jurul calotei.

            Cămașa este de tipul „cămeșoiului”, cu trupul format dintr-o singură bucată de pânză, lungă până la genunchi, brodată la guler, pe piepți și la mâneci cu motive florale, în culori predominând roșul, albastrul, negrul și verdele. Există și tipul de cămașă cu „fustă”, bogat ornamentată, purtată de tineri. Bundița este asemănătoare cu cea femeiască.

        Izmana se poartă în loc de pantaloni și este confecționată din bumbac, cusută strâns pe picior. Pe timp de iarnă, se poartă ițarii, dintr-un material mai gros.

        Bărbații se încing peste mijloc cu o curea din piele, înfrumusețată cu mărgele de diferite culori, cu modele florale sau cu bârneața. În picioare poartă, ca și femeile, ciubote, cizme sau bocanci.

     Astăzi, un număr mic de oameni, în special femeile, mai îmbracă costumul popular, mai ales duminica, la biserică. De altfel, la puțini bătrâni se mai găsesc piese de vestimentație autentică și acestea sunt de multe ori în stadiu avansat de degradare. Însă, se mai pot admira costume la serbări ale localităților, concursuri precum „Parada costumului popular local” de la Mitocu Dragomirnei și la Muzeul satului Bucovinean, de lângă Cetatea Sucevei.

Andreea Duduman

[1] Bănățeanu, T., Arta populară bucovineană, Artis, Suceava, 1975, p. 9

[2] Iațcu, I. (coord.), Pârtești de Jos, 585 de ani de atestare documentară, Editura „Cuvântul Nostru”, Suceava, 2000, p.129

[3] Ioniță, L., Ceornodolea, G. (coord), Tradiții valori și realități în mediul rural și urban, Editura Rof, Suceava,  2010, p. 63

[4] Aflorei, I., Izvoarele Sucevei – o comună din munții Bucovinei, Editura Accent Print, Suceava, 2009, p. 149

[5] Lazăr, V, Melinte, F., Mihoveni – rădăcini și orizonturi –, Editura George Tofan, Suceava, 2009, p. 235

[6] Mihoc, N., Bujorean I., Bosanci, Editura Duh și Slovă, Suceava, 2007, p.76

[7] Cernat, I., Lazarovici E., Mitocu Dragomirnei, satul de lângă „Cordun”, Editura Axa, Botoșani, 2006, p. 489

[8] Cârdei, M., „Repere etnografice. Particular și general în ethosul local”,în Izvorul, 150 de ani de școală la Bilca, Editura Septentrion, Rădăuți, 2011, p. 285

Advertisements

2 thoughts on “Costumul popular bucovinean: artă și meșteșug

  1. Intotdeauna mi-a placut acest costum popular. Are multa culoare, se simte viata si mestesugul cu care este realizat, chiar merita purtat cu mandrie. Daca as avea posibilitatea, ar fi inedit sa particip la o nunta traditionala bucovineana.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s