Trend și senzualitate – moda și accesoriile în literatura universală și clasică

Trend și senzualitate  – moda și accesoriile în literatura universală și clasică

Revista Rânduri cu dichis/Nr. 6 Aprilie 2017

   Autor: Rodica Puşcaşu

   Fără îndoială, moda trece, personajele rămân. De la Proust la Tolstoi până la romanele contemporane, accesoriile și veșmintele poartă un rol esențial în conturarea a numeroase personaje rămase repere în istoria literaturii universale. E adevărat: literatura se naște dintr-un cumul de sentimente, de emoții, toate presărate cu iubire și pasiune, iar din toate acestea au înflorit cele mai celebre personaje din literatura universala, în special cea clasică.  Nu există femeie care să nu-și exprime personalitatea printr-o rochie senzuală, asortată cu niște accesorii pe măsură. Fără aceste rochii, fără aceste accesorii, niciun personaj din literatură nu ar mai fi la fel de bine conturat, la fel de senzual… și de celebru. În plus, un personaj la modă ajunge mult mai repede la inima cititorilor.

   Dacă proverbul spune că haina nu-l face pe om, ei bine… în lumea  personajelor literare, tocmai stilul vestimentar și accesoriile contribuie într-o măsură destul de mare la definirea caracterului.

   „În căutarea timpului pierdut” începe cu romanul „Swann”, unde personajul principal Odette, departe de a fi o frumusețe răpitoare, își folosește farmecul feminin pentru a cuceri… și în special rochiile vaporoase, la care accesoriza întotdeauna, pentru un plus de seducție, o floare de cattleya: „Ea avea în mână un buchet de cattleya și Swann văzu că sub eșarfa de mătase, ea avea și în șuvițele de păr petale din această orhidee”. Rochiile purtate de către Odette, dar și de către celelalte personaje feminine din această serie sunt impregnate cu o intensă notă de romantism.

   Dacă ne amintim de Anna Karenina, atunci rochiile sale oglindesc caracterul vulcanic și pasional al acestui celebru personaj, fiind rochii care ieșeau din tiparul modei timpului său… semn că Anna era unică, prin trăirile sale, dar și prin aspectul exterior. Sfindând tendințele burgheziei ruse din anii 1800, în materie de vestimentație, Anna alege culori care o definesc, în detrimentul culorilor la modă: „Anna conversa înconjurată de femei și bărbați. Nu era îmbrăcată într-o rochie liliachie cum și-ar fi dorit neapărat Kitty, ci într-una neagra, de catifea, care îi lăsa dezgoliți umerii perfecți, sculptați în fildeș vechi, pieptul și brațele rotunde, cu palmele mici și fine. Toată rochia era garnisită cu dantelă venețiană. Pe cap, în părul negru care era al ei, fără meșe, avea o mică ghirlandă din panseluțe. Mai avea o ghirlandă la fel pe panglica neagră a cordonului, prinsă între dantele albe. Coafura trecea neobservată. Se observau doar înfrumusețând-o, acei mici cârlionți rebeli care-i apăreau pe ceafă și pe tâmple. La gâtul viguros, sculptural, avea un colier subțire din perle”.

   De la veșmintele simple cu care era îmbrăcată Beatrice Portinari atunci când a văzut-o Dante pentru prima dată, până la veșmintele tinereții sale, totul e culoare și iubire. Pe această sublimă ființă, Dante a văzut-o prima  oară pe când erau amândoi copii, la vârsta de nouă ani: „Mi-a apărut înveşmântată într-o culoare simplă şi demnă, încinsă şi împodobită în chipul în care-i şedea bine vârstei ei.” A fost momentul care i-a încolțit lui Dante sâmburele iubirii, iar acesta a crescut odată cu cei doi iubiți. Beatrice mai apare apoi în „Cântul XXX al Purgatoriului” în carul tras de un grifon (o creatura mitologică, un monstru cu aripi și trup de leu). Frumoasa Beatrice poartă o rochie roșie, acoperită de un voal alb și un șal verde.

    „Mantaua” lui Gogol vorbește despre veșmânt ca expresie a condiției umane. A rămas celebră remarca lui Dostoievski: „Suntem toți ieșiți de sub mantaua lui Gogol”, făcând referire la personajul principal Akaki Akakievici, la viața monotonă a acestuia, dar mai ales la modul în care acesta este catalogat de către societate, după caracteristicile hainei pe care o poartă:  „Trebuie să știți că și mantaua lui Akaki Akakievici era subiect de batjocură pentru funcționari: o deposedaseră până și de respectabilul nume de manta și-i spuneau capot. Într-adevăr, avea o alcătuire ciudată: gulerul i se micșora de la un an la altul, căci oferea material pentru cârpirea altor porțiuni. Cârpirea nu dovedea arta croitorului, așa că mantaua era urâtă ca un sac”. După ce și-a luat o nouă manta, Akaki a fost privit cu alți ochi de către cei din jurul său. Din păcate, haina schimbă percepțiile celorlalți, însă Akaki nu s-a adaptat la noul stil de viață, plin de haos și lipsit de monotonia calculată, din vremea mantalei ponosite.

    Tot haina este și motivul cărții „Croitoreasa de la Dachau”, scrisă de Mary Chamberlain, care predă istoria la Oxford și care, în vara anului 2014, a fost fascinată, uitându-se la niște fotografii, de una din rochiile Evei Braun. Așa a descoperit că rochiile Evei erau concepute de către o necunoscuta… iar de aici până la apariția romanului „Croitoreasa de la Dachau” n-a mai fost decât un pas. Eroina cărții este o tânără de 18 ani care crede în visele sale, dar mai ales în idealul său de a deveni croitoreasă. Se întâmpla undeva în Londra anului 1939, iar Ada ajunge să viziteze Parisul, unde mirajul de a atinge cele mai fine stofe, devine realitate. Din cauza războiului, tânăra rămâne în Franța și ajunge să fie deportată în lagărul de concentrare de la Dachau. Pentru a face față schimbărilor majore care apar în viața sa, Ada se agață de visul său, ia acul și ața și dovedește că este capabilă să-și mențină visul, chiar dacă circumstanțele erau acum diferite. Pentru că era foarte iscusită, Ada coase rochii pentru soțiile de comandanți, iar curând devine foarte căutată pentru măiestria sa. Însăși Eva Braun află de existența acestei tinere și cere să i se facă nu doar o simplă rochie… ci cea mai frumoasă rochie pe care tânăra o va face vreodată.

    Nu e de mirare că celebrii creatori de modă au ca surse de inspirație celebrele personaje din literatură. Un astfel de personaj rămas celebru în literatură este Lolita lui Nabukov, care a fost sursa de inspiratie pentru multi creatori de moda din afară, dar și din România. În anul 2012, Dana Budeanu și-a lansat prima colecție vestimentară care avea ca sursă de inspirație acest personaj, iar creațiile rezultate au fost un suav amestec de culoare, eleganță, stil și originalitate.

    În septembrie 2016, casa de moda Burberry a prezentat – în cadrul evenimentului „Săptămâna Modei la Londra” – o colecție vestimentară toamnă-iarnă inspirată din celebrul roman „Orlandoal Virginei Woolf.

   În concluzie, literatura… cea de bună calitate, desigur, dă naștere altor idei folosite cu măiestrie și în alte domenii ale frumosului.

Autor: Rodica Puşcaşu

 

 

 

Advertisements

One thought on “Trend și senzualitate – moda și accesoriile în literatura universală și clasică

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s