Special pentru cititoare: parfumul cu miros de carte

ab02f4fb334a6f42aaadedc3acb1f9d0

Nu-i vreo surpriză că mirosul cel mai frumos pentru o cititoare este cel de carte. Cald și ispititor, acest miros l-a cucerit și pe celebrul (și extravagantul) creator de modă Karl Lagerfeld – mare pasionat de cărți, posesor a unei biblioteci ce numără peste 300 000 de cărți.

„Mirosul cărților proaspăt tipărite este cel mai frumos miros din lume” spune Lagerfeld și, evident, noi suntem de acord! Dragostea sa pentru acest parfum este atât de mare încât designerul a făcut echipa cu avangardistul parfumier Geza Schoen pentru a crea ceva cu adevărat uluitor: parfumul cu miros de carte!

Karl Lagerfeld și o parte din biblioteca sa
Karl Lagerfeld și o parte din biblioteca sa

Da, ați citit bine! Chiar există un parfum cu așa un miros și, chiar dacă unora li se poate părea ciudat să miroși precum o carte, nouă ni se pare un lucru extrem de interesant și (de ce nu) sexy. Parfumul se numește Paper Passion și a stârnit curiozitate cititoarelor fashioniste din întreaga lume.

Cum a fost creat acest parfum? Geza Schoen a petrecut zile întregi în sediul editurii nemțești Stedil Verlag care, evident, este împânzit de cărți, mostre de hârtie și cerneluri. Și tot nu a fost ușor! I-au trebuit 17 încercări pentru a găsi echilibrul perfect între arome, să-l facă la fel de plăcut și persistent. Totuși, rezultatul a fost unul pe măsură!

Geza Schoen
Geza Schoen

Și cum credeți că putea fi ambalat așa un parfum? Evident: într-o carte (o mini-carte, de fapt) ce cuprinde texte semnate de Karl Lagerfeld, Geza Schoen, jurnalistul Tony Chambers și scriitorul premiat cu Nobel Günter Grass.

Hmmmm oare am putea să ne parfumăm și ereader-ele cu Paper Passion?

new-phototastic-collage

Advertisements

One thought on “Special pentru cititoare: parfumul cu miros de carte

  1.                          Teia, fetiţa prinsă-n gard           Pentru familia inginerului Vasile, încercările repetate de a avea un urmaş s-au finalizat cu cele 4 fete una după alta, tatăl resemant că nu va avea un fecior; nu mai avea chiar nici-o speranţa. Când mezina a implinit 14 ani d-na Vasile care avea de-acum peste 45 de ani l-a anunţat că vor mai avea un copil. Erau anii ’80 şi viaţa nu era deloc uşoară pentru nimeni, naşterea încă a unui copil era o mare răspundere mai ales că cele patru fete se ridicaseră bine, una făcea profesionala şi celelate mergeau la liceu. O speranţa totuşi s-a aprins în sufletul tatălui că va fi un băiat… Ziua în care s-a născut micuţa Teia, a fost însă una tristă tocmai se stinsese de o săptămâna mama lui după o lungă suferinţă. Familia era unită şi fiecare încerca să ajute cu creştrea celei mici, fiecare surioară o legăna, sau se juca cu ea.           Vecinii inginerului aveau doi băieţi Marian şi Dumitru, Marian era de aceeaşi vârstă cu Teia şi cel mare Dumitru avea aproape 10 ani. Viaţă era liniştită deşi munceau mult oamenii ce mânca aveau datorită pământului din jurul caselor şi a celor câteva păsări şi câte un porc pe care şi-l creştea fiecare pentru iarnă .           Teia avea obiceiul pe la 5 ani odată cu intrarea la grădiniţă de a se urcă destul de des în copaci, uneori chiar mergea cu băieţi mai mari decât ea la furat de corcoduşe sau chiar de cireşe. Era colegă cu vecinul Marian în grupa la d-na educatoare Cornelia. La şedinţa cu părinţii, d-na le-a povestit părinţilor fetiţei câteva din năzdrăvăniile ei. A fost puţin certată după şedinţa dar asta nu a schimbat cu nimic obiceiurile ei. La marginea satului lor se află o grădină părăsită în care creşteau mai mulţi pomi fructiferi, deseori trecând pe lângă gard a făcut un plan cu Marian -să meargă la furat de corcoduşe acre. Au pândit într-o zi de lucru cam pe la prânz când nu prea treceau oameni pe acolo şi s-au furistat în grădina aceea părăsită. Sprintenă a urcat în pom, şi-a umplut bluza şi buzunarele cu corcoduşe şi a vrut să sară peste gard, numai că a rămas înţepenită acolo. Marian a încercat să o scoată dar nu a reuşit, atunci i-a zis -stai acolo că mă duc să îl chem pe fratele meu mai mare să te scoată! Nu a trecut prea mult şi au venit cei doi fraţi şi au ajutat-o să se desprindă din gard. Dumitru a prins-o chiar în braţe şi i-a zis serios la cei 15 ani ai lui: -eu cu tine o să mă însor!                  Teia a râs şi au venit toţi trei copii acasă, bucuroşi că a fost doar atât.                   Au trecut anii, mezina a crescut şi ea şi a intrat la liceu cu medie mare. Între timp sora ei cea mai mare a făcut planurile de nuntă pentru septembrie.La nuntă a dansat toată lumea şi Teia a dansat câteva dansuri şi cu Dumitru. A fost oarecum ciudat căci îl simţea foarte încordat şi cam aprins la faţă. Una dintre surori i-a şi zis că Dumitru o place .Ea nu era intresată de băieţi, încă şi îşi făcea planuri să înveţe bine în liceu. Uneori Dumitru venea să o conducă acasă de la liceu când lucra schimbul 1 şi scapă la ora 14. Pe ea nu o deranja, mai ales că vorbeau de şcoală sau povesteau tot felul de lucruri nostime şi râdeau împreună.                  A venit clasa a dousprezecea şi majoratul ei. Colegele ei unele aveau iubiţi şi i-au propus să vină cu ei la majorat. Atunci s-a gândit că ar fi frumos să îi invite şi pe cei doi fraţi din vecini. A fost frumoasă petrecerea şi a dansat de câteva ori cu Marian dar şi cu Dumitru. A simţit că Dumitru o priveşte mai insistent şi i-a zis de câteva ori că este frumoasă!                 A luat examenul de bacalaureat cu 9,50 şi părinţii au întrebat-o ce ar vrea să facă:                -Păi , mi-ar place să fac Institutul de Educaţie Fizică şi Sport! A intrat uşor la Institut, înaintea plecării însă Dumitru a căutat-o şi i-a urat drum bun şi i-a reamintit cum a scos-o din gard în copilărie. Ea a râs ruşinată căci şi-a amintit că Dumitru îi spusese atunci că se va însura cu ea. Fără nici-un avertisment Dumitru a sărutat-o uşor pe buze.                -Tu, ai să te măriţi cu mine, i-a spus el la fel de serios că atunci în copilărie!                -Aşteaptă tu mult şi bine, i-a răspuns ea râzând îmbujorată! Dar sărutul lui o pusese rău pe gânduri. În vacanţa de iarnă când a sosit în sat Dumitru a invitat-o la film. Au urmat multe plimbări împreună şi toată vacanţă au fost nedespărţiţi. A plecat la şcoală dar vorbeau zilnic la telefon.  Nu mai era un secret pentru nimeni că ei doi sunt un cuplu. Şi într-o frumoasă zi de mai au spus :-DA!! în faţă ofiţerului Stării Civile!                 Sunt împreună şi azi şi au în Bran o frumoasă pensiune !Această povestire ne-a spus-o chiar Dumitru la masă din seară de Crăciun. de IONESCU MARIA GABRIELA

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s