Tatăl model

Tatăl model

Revista Rânduri cu dichis by Literatură pe tocuri Nr. 4 Februarie 2017

   Autor: Arcidalia Ghenof

   Am tot vorbit despre femei curajoase, dedicate familiei, dar să ştiţi că sunt şi bărbaţi puşi de viaţă în situaţii grele şi care se descurcă cu brio. Sau cum se spune ”mai este şi câte un lup mâncat de oaie”!
Alex a fost un băiat bun, cuminte, visător, crescut împreună cu sora lui de bunica lor, profesoară, deoarece părinţii lor muriseră într-un accident. La facultate Alex s-a îndrăgostit de-o colegă cu doi ani mai mică decât el şi cu acordul părinţilor s-au căsătorit. Lia, soţia lui Alex avea cum s-ar spune două perechi de părinţi. Părinţii ei s-au despărţit când ea avea 15 ani, s-au recăsătorit, dar n-au mai avut copii aşa că Lia a rămas unicul copil în ambele familii, iubita şi răsfăţată de toţi. La fel de bine se înţelegeau şi cele două familii aşa că s-au bucurat cu toţii când l-au cunoscut pe Alex, apreciind calităţile lui.

     Alex a terminat facultatea primul, a primit repartiţie în oraşul natal ca inginer şi locuia în casa părintească cu bunica. Apăruseră la interval de un an şi cei doi băieţi Nick şi Robi, pe care Alex i-a luat cu el şi bunica pentru ca Lia să poată să-şi termine şi ea studiile. E drept că Alex era cel care suna mai mult (pe atunci nu erau telefoane mobile), îi trimitea poze cu băieţii, o întreba ce face, dar îi găsea scuze spunând că-şi pregăteşte licenţa. A venit finalul facultăţii şi cursul festiv. Alex a luat băieţii, cel mare avea 2 ani, cel mic 1 an şi i-a dus cu el la festivitate. Acolo s-au întâlnit cu cele două familii de bunici, care fericiţi au luat mormolocii în primire, aşa că el s-a dus s-o caute pe Lia. A văzut-o stând separat cu un coleg, a fost destul de rece cu el, dar Alex a crezut că totul se datorează emoţiilor, o iubea şi era convins că şi ea îl iubeşte. Surpriza a venit la terminarea festivităţii, când Lia a venit la restaurant cu colegul, l-a prezentat drept viitorul ei soţ şi singura iubire, spunând că a greşit când s-a căsătorit cu Alex, şi totul fără ca măcar să se uite la băieţi, ba i-a mai anunţat şi că e gravidă. Mama ei a întrebat: ”Bine şi copiii?”, la care ea a răspuns: ”Îi las lui Alex!”. Părinţii ei s-au supărat şi i-au spus că nici măcar animalele nu-şi părăsesc puii, că ei toţi au avut grijă de ea în primul rând, dar pe ea n-a interesat-o nimic, şi-a luat colegul şi au plecat. Alex a încremenit, a privit lung în urmă ei, apoi şi-a luat băieţii, a respirat adânc şi a spus: ”am rămas noi trei!” Părinţii Liei s-au oferit să-l ajute cu copiii, dar Alex le-a spus că o are pe bunica lui, şi-n vacanţe şi pe sora lui, dar că sunt oricând bineveniţi să-şi vadă nepoţii. Abia când a ajuns acasă, şi-a văzut copiii în grija bunicii, i-a povestit şi ei ce s-a întâmplat, a suferit, a plâns şi s-a îmbătat, de altfel prima şi ultima dată în viaţa lui. Apoi şi-a revenit şi a mers înainte: serviciu, casă, copii. Când copiii erau la cămin (5 şi 4 ani) bunica a murit, iar lui Alex i s-a oferit un post mai bine plătit, cu program mai flexibil în alt oraş. Însemna o schimbare destul de mare, dar întreprinderea i-a oferit şi un apartament cu două camere. Aşa că Alex s-a înţeles cu sora lui care a rămas în casa părintească şi cu banii primiţi a mobilat noul apartament şi a luat o maşină.

    A avut noroc, locuinţa nu era departe nici de serviciu nici de căminul (grădiniţa) unde i-a dus pe copii. A avut noroc şi cu educatoarele, femei cu suflet mare care au empatizat cu el şi-n rarele ocazii când nu ajungea să ia copiii, îi treceau ele drumul, îi băgau în casă, uneori chiar mai stăteau cu ei până venea Alex, alteori îi lăsau pentru că se descurcau şi erau cuminţi. Alex i-a învăţat să fie ordonaţi, să-şi pună lucrurile la locul lor. Duminica mergea cu ei la grădină (un petec de pământ pe deal) unde aveau nişte pomi sub care stăteau şi făceau grătar, şi aveau un mic teren pe care jucau tenis sau footbal. I-a învăţat să înnoate şi când au început şcoala nu numai că s-a ocupat mult de ei la teme, dar i-a învăţat franceză şi engleză, limbi pe care el le vorbea foarte bine. Părinţii Liei veneau cu rândul în vacanţe şi aveau grijă de băieţi pentru că ţineau şi la ei şi la Alex şi apreciau că el n-o vorbea de rău pe mama lor. Alex începuse la fără frecvenţă o a două facultate. Copiii ştiau că au o mamă. dar Lia n-a venit să-i vadă până ce nu s-au împlinit 10 ani de când nu stătea cu ei (cel mare avea 11 ani, cel mic 10), când de fapt a venit să introducă actele de divorţ. Nick nici nu a vrut să stea de vorbă cu ea, mai ales că era cu actualul soţ şi fiica ei, Robi, a fost mai maleabil, dar tot reticent.

      Între timp Alex a terminat şi a doua facultate şi a sărbătorit cu băieţii şi bunicii copiilor. Când i-am cunoscut eu, Nick avea 9-10 ani, Robi 8-9 ani. Alex a venit cu ei să cumpere reviste şi ziare în franceză şi engleză (pe atunci primeam la vânzare reviste şi ziare din Franţa şi Anglia). Mi-au plăcut, dar mai ales Nick care era mai îndrăzneţ şi mai şmecheraş şi s-a lipit de mine. O colegă de-a mea care-i cunoştea de mai mult timp mi-a spus o parte din poveste, restul am aflat-o de la Alex care în timp a regăsit în mine o bună prietenă, chiar o soră.

    Şi ca atunci când sunt implicate femei ne-a venit ideea şi i-am făcut lui Alex cunoştinţă cu şefa noastră, o tipă cam de vârsta lui, necăsătorită, care nu putea avea copii. Lucrurile au mers destul de bine la început dar pe când ne aşteptam la mai mult ea ne-a spus că nu are rost, nu pot merge pe acelaşi drum. Când ne-a văzut surprinse ne-a spus cinstit: ”Fetelor, omul nu are nici o vină, e bărbat bine, visător, romantic, în acelaşi timp practic, dar şi sufletist, dar are un singur defect: este cumplit de inteligent şi eu m-aş simţi toată viaţa o proastă în preajma lui”. Ea s-a căsătorit mai târziu, culmea tot cu un inginer cu doi copii, dar mai de nivelul ei (intelectual).

    L-am întrebat pe Alex de ce nu-şi caută o soţie, mi-a spus că cele pe care le-a cunoscut fie că aveau şi ele copii sau nu, nu se purtau cu băieţii lui cum ar fi vrut el şi asta era o condiţie de la care el nu era dispus să facă rabat.

    Între timp Nick a intrat în clasa a 8-a, era un şmecheraş simpatic şi frumuşel, Robi era mai introvertit. Pentru că locul unde lucram era în drumul lui spre casă Nick venea pe la mine uneori să ridice banii trimişi de mama lui (pensia alimentară), alteori doar să-mi arate câte-o puştoaică, o nouă cucerire şi să mă întrebe cum mi se pare. Într-o zi a venit singur şi mi-a spus ca un secret că speră că tatăl lui să nu renunţe şi la tipa asta că e o tipă ok

    Peste două zile m-a sunat Alex şi m-a chemat la o cafea unde mi-a prezentat-o pe Alina, prietena lui. Ştiam că vrea o părere pe care mi-o va cere mai târziu la telefon. Trebuie să recunosc că mi-a plăcut Alina din prima, fără fiţe, fără fumuri, am râs, am povestit de parcă ne ştiam de-o viaţă. La un moment dat Alex s-a dus să se întâlnească cu băieţii, să-i aducă acolo, cred că de fapt voia să ne lase puţin singure. Şi până să apuc să zic ceva, Alina m-a surprins din nou: ”Ştiu că Alex are încredere în tine şi te respectă aşa că am să-ţi fac o mărturisire. Lucrez cu el în birou de câteva luni, dar când l-am cunoscut a fost de parcă îl ştiam de-o viaţă. Aşa că mi-am pus în cap să-l cuceresc. Nu mă interesează că e mai mare ca mine, nici că are doi băieţi, bravo lui e un tată extraordinar şi un om aşa cum toată viaţa am visat!”
“Alina merită să lupţi pentru el, e adevărat e un om deosebit şi merită să fie fericit, dar pentru asta trebuie să te apropii de băieţi şi ei să te accepte”
“Am înţeles asta!” a zâmbit Alina.

     Şi asta a şi făcut, s-a împrietenit cu băieţii tratându-i ca pe nişte camarazi, apoi l-a atras pe Alex şi în curând s-au căsătorit. Alina a născut la rândul ei doi băieţi. Când s-a născut primul am avut cu toţii emoţii neştiind cum va reacţiona Nick, dar el a fost încântat. Alex îmi povestea că-şi ia foarte în serios rolul de frate mai mare şi chiar la un moment dat i-a spus lui taică-său: ”Mai pune şi tu mâna şi ajut-o pe Alina, nu vezi ce mică e!!!” E drept că Alina nu era mai înaltă ca băieţii, mică, slăbuţă, o zvârlugă de fată. Apoi m-am distrat văzând ce mândru îşi plimba Nick frăţiorul (era deja la liceu) însoţit de câte o colegă, asta era spunea el ”testul de rezistenţă”: “dacă vrea să se plimbe cu mine luăm şi copilul”. Robi era mai retras puţin, un copil bun, liniştit, dar cam tăcut. Nimeni nu bănuia ce furtună va veni…

    Pe Lia n-au mai văzut-o, dar Alex nu ştia că luase legătura cu Robi în secret şi juca faţă de el rolul mamei îndurerate departe de băieţii ei. A fost primul secret al lui Robi faţă de Nick. Lia venea acum des pe teren în oraşul lor şi cumva geloasă pe Alex (am înţeles că soţul ales de ea era un tip dur care o mai şi altoia câteodată) a văzut punctul slab în Robi pentru că Nick nici nu ar fi stat de vorbă cu ea. A reuşit să-l atragă pe Robi, aşa că atunci când trebuia să dea examen de treaptă în clasa a 10-a, l-a anunţat pe Alex că el vrea să continue liceul în oraşul mamei lui şi să stea la ea. Alex a rămas mut, apoi a apărut Lia şi el a înţeles ce s-a întâmplat, mai ales când ea l-a anunţat că dacă Robi merge la ea nu mai trimite pensie alimentară. Alina plângea, Nick s-a supărat şi n-a mai vrut să vorbească cu Robi, la mama lui nici nu s-a uitat. Alex a analizat situaţia, l-a întrebat pe Robi dacă s-a gândit bine şi a fost de acord.

   Aşa că Robi a plecat cu Lia, a recunoscut apoi că nu ştie ce-a fost în mintea lui, ce şi-a imaginat. La început a fost acomodarea cu noua şcoală unde nu au fost probleme, dar acomodarea cu noua familie a fost un coşmar. O mamă pe care n-a cunoscut-o, cum de altfel nu-i cunoştea nici pe soţul ei, nici pe sora lui. O familie unde certurile şi scandalurile erau la ordinea zilei, toate discuţiile şi replicile acide ale lui cu Lia sau cu restul, sau ale lor între ei,l-au făcut să înţeleagă de fapt de ce l-a chemat ea acolo. În primul rând nu mai voia să dea pensia alimentară (şi aşa modică), în al doilea rând era invidioasă pe armonia din familia lor şi voia să se răzbune. Şi-a dat seama ce prostie a făcut, dar îi era ruşine să-l sune pe tatăl sau, iar Nick nu vorbea cu el. Şi-a luat inima în dinţi şi a sunat-o pe Alina, care parcă aştepta telefonul lui şi i-a spus scurt să se pregătească că dimineaţa vine după el. A doua zi au venit amândoi cu maşina, la Robi la şcoală, au rezolvat hârtiile de transfer (numai bine începea vacanţa) apoi s-au dus acasă la Lia să-şi ia Robi lucrurile. Lia a încercat să se împotrivească, dar Alex i-a spus clar că a făcut destul rău toată viaţa ei, să nu-i mai caute că oricum nici băieţii nu vor s-o mai vadă şi că le-a povestit şi părinţilor ei, cu care abia se împăcase, ce a făcut. Şi că ar fi indicat să ceară teren în alte localităţi, dacă nu are el destule relaţii ca să rezolve lucrurile. Ce l-a terminat cu totul pe Robi a fost când Lia s-a răţoit la el făcându-l pămpălău şi Alina a sărit ca o leoaică şi i-a spus să nu îndrăznească să se mai lege de “băiatul ei”.

   Robi s-a întors acasă şi văzându-i pe cei mici, pe Nick, camera lui rămasă neschimbată, a început pentru prima dată să plângă. În timp Nick l-a iertat pe Robi şi cu toţii au redevenit o familie. De Lia n-au mai auzit nimic şi niciodată nu i-au întrebat de ea nici pe bunicii lor care veneau des pe la ei, bucuroşi că Alina nu i-a exclus, din contră, se bucura că au şi cei mici bunici (ea neavând părinţi).

     Asta este viaţa cu surprizele şi lecţiile ei plăcute sau nu, dar care sigur trebuie învăţate.

Autor: Arcidalia Ghenof

Advertisements

3 thoughts on “Tatăl model

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s