Poveste de coşmar

Revista Rânduri cu dichis by Literatură pe tocuri Nr.3 Ianuarie 2017

Poveste de coşmar

Autor Arcidalia Ghenof

    Un orăşel mic de provincie în care toată lumea cunoaşte pe toată lumea, un orăşel pe care în jumătate de oră îl străbăteai cu piciorul, cu un aer patriarhal şi o linişte întreruptă doar de micile întâmplări. Poveştile care şocau orăşelul rămâneau în istorie şi peste ani, şi pentru că unii dintre protagonişti mai trăiesc voi da cât mai puţine detalii.

    O familie obişnuită, în care animozităţile dintre soacră şi nurori făceau aproape imposibile relaţiile între nepoţi. Şi totuşi Ana şi Lia erau prietene şi se înţelegeau foarte bine, poate şi pentru că aveau aceeaşi vârstă.
Ana venea numai în vacanţe, locuia în alt oraş mai mare, mai plin de viaţă. Uneori Lia mergea la ea, dar cel mai mult erau împreună în vacanţele pe care Ana le petrecea la bunici. Atunci era lumea lor, povesteau ore întregi, se plimbau, îşi spuneau secretele, mai ales când scăpau de mama Liei, care era curioasă şi foarte autoritară, e drept că aici le era complice şi bunica care nu-şi prea agrea nora. Partea cea mai neplăcută era că mama Liei, era o tipă fără şcoală, fără educaţie, dar cu pretenţii, care credea că dacă se îmbracă elegant şi se fardează e o mare doamna şi mai era şi cumplit de invidioasă. Îi invidia pe părinţii Anei că locuiesc într-un oraş mare, cu toate că oamenii trăiau normal, pe Ana că învaţă bine şi era la un liceu de elită, de fapt invidia pe toată lumea. Pe de altă parte nici copiii nici soţul nu îndrăzneau să iasă din cuvântul ei, copiii pentru că aşa crescuseră şi eventualele răzvrătiri erau înăbuşite în faşă, iar soţul fiindcă schimbase autoritatea exagerată a unei mame cu cea a unei neveste şi era mai comod s-o accepte.

   Lia avea un prieten de care doar Ana ştia. Nicu era dintr-o familie cu pretenţii sociale mai mari, care n-ar fi acceptat-o pe Lia. Dar ei sfidau tot şi-şi trăiau iubirea (cât se înţelegea prin asta în acele vremuri), ascunşi de ochii lumii şi folosind-o pe Ana ca pe un paravan. Când erau toţi trei împreună lumea nu bănuia nimic.

   Când fetele au terminat clasa a 10-a mama Liei a dat-o la meserie şi a înscris-o la seral. Nici bine n-a terminat liceul că mama ei a insistat şi a convins-o să se căsătorească (nu uitaţi că vorbim de vremuri de acum 40 de ani în urmă, alte mentalităţi, alte concepţii) cu un gradat (tablagiu moldovean). Lia a acceptat convinsă că n-ar fi putut fi cu Nicu, care nu şi-ar fi sfidat părinţii şi cred că se şi bucura că va scăpa de acasă şi de maică-sa. Lia îşi iubea tatăl foarte mult, dar era conştientă că el nu i-ar fi ţinut piept niciodată nevestei şi nu ar fi fost în dezacord cu ea, poate din obişnuinţă, poate din comoditate…Aşa că s-a căsătorit, s-a mutat cu soţul la bloc în cealaltă parte a oraşului (era un bloc pentru cadrele armatei, culmea că şi Nicu primise acolo o garsonieră, fiind ofiţer) şi lucrurile au părut a intră într-o rutină normală.

   Lia lucra la o fabrică de confecţii, ieşea cu soţul în oraş, se vedea mai des cu ai ei, mai ales că mama ei părea mult mai plăcută şi mai suportabilă.Dar …pentru că toate poveştile au un dar…
Lia se bucura că mama ei părea să se înţeleagă cu soţul ei, asta îi asigura şi ei liniştea, nici cu gândul n-ar fi putut gândi ce va urma. Lia se simţea mai des rău, mai obosită, slăbită şi se hotărâse să vadă un medic, dar tot amâna, aşa cum facem toţi de obicei. După o săptămână epuizantă (comenzi mari pentru export, ore de lucru în plus) într-o după amiază la lucru i s-a făcut rău. Şefa ei a trimis-o acasă şi i-a spus să-şi ia liber a doua zi şi să meargă la medic.

   Lia s-a dus acasă cu gândul să se culce. Acasă era linişte, s-a gândit că soţul ei e pe la vreun coleg, dar tot ce voia era să se întindă şi să doarmă aşa că s-a dus către dormitor, fără să observe pe fotoliul din sufragerie o haină şi o poşetă. Când a deschis uşa dormitorului a avut parte de surpriză-coşmarul vieţii ei: soţul ei era în pat cu nimeni alta decât mama ei. Ei au încremenit, Lia s-a uitat clipe lungi la ei, pe urmă a lovit-o realitatea şi a fugit plângând din apartament.

   Nu ştiu ce-ar fi făcut dacă nu s-ar fi izbit pe hol de Nicu, el a întrebat-o ce-i cu ea, dar ea nu putea pur şi simplu să scoată o vorbă, doar plângea. Nicu a luat-o de mână şi a dus-o în locuinţa lui, i-a făcut o cafea, i-a dat un coniac, nu mai ştia ce să facă. Norocul Liei a fost că din cauza şocului mintea ei parcă se blocase, aşa că a adormit. Abia a doua zi când s-a trezit într-o cameră necunoscută a conştientizat tot. A stat trei zile ascunsă la Nicu, timp în care i-a spus toată povestea sordidă, a făcut planuri ce să facă, el a încercat s-o liniştească, au plâns amândoi pentru nedreptatea şi regulile vieţii şi firesc s-au iubit, dragostea vindecându-le rănile. Lia a urmărit când soţul ei nu era acasă, şi-a luat câteva lucruri, i-a lăsat lui Nicu demisia ei s-o ducă la fabrică şi ajutată de el a plecat în oraşul mai mare de unde a luat un tren până la o mătuşă, în celălalt capăt al ţării. L-a mai rugat pe Nicu ca după ce pleacă să-i spună tatălui ei (şi numai lui) că e bine şi-l va contacta ea, s-o sune pe Ana şi să-i spună acelaşi lucru.

   Nicu a făcut ce i-a cerut, doar la Ana s-a dus personal şi i-a spus toată povestea halucinantă şi sordidă, ştiind că pe ea o vor caută primii şi mama şi soţul Liei. Dar Ana era puternică (doar era nepoata bunicii ei) şi când i-a ameninţat pe amândoi că va spune povestea reală, lucrurile s-au liniştit oarecum.
Lia a căutat-o curând, rugând-o să-i transmită tatălui ei că e bine. I-a spus că mătuşa ei (sora cu mama ei, dar o femeie extraordinară) a primit-o cu braţele deschise, a ajutat-o să se angajeze la fabrică de confecţii de acolo şi că e bine. Şi viaţa a mers înainte…

   În curând Lia a cunoscut un tip Mihai, care lucra şi el acolo, care încerca să se apropie de ea şi încet a reuşit să-i câştige încrederea şi prietenia. Aproape că erau să ajungă un cuplu când Lia şi-a dat seama că e gravidă şi toate calculele coincideau cu zilele petrecute cu Nicu, deci şi-a dat seama al cui era copilul. Şi-atunci cu curaj i-a povestit lui Mihai toată odiseea încercând să-i explice de ce nu pot fi împreună. Mihai a ascultat-o, dar o iubea, o voia de soţie şi fiind o fire practică a întrebat-o: “Şi poţi fi cu tatăl copilului?” Lia i-a explicat că nu ar fi posibil, asta ar însemna noi drame pentru că ai lui n-ar accepta-o niciodată şi ea n-ar acceptă să fie mărul discordiei între ei.

“Atunci e simplu”! i-a spus Mihai. ”Ştii că te iubesc, aşa că vom merge acasă la tine ca un cuplu, vei cere divorţul şi ne vom căsători. Iar copilul, e simplu, va fi al meu, nu-i treaba nimănui.”

  Încet şi cu răbdare a convins-o. Lia i-a scris Anei care se pregătea să plece în vacanţă, trimiţându-i cererea de divorţ şi bani şi a rugat-o s-o ajute să depună actele în locul ei, la tribunal-procuror şef fiind un văr de-al tatălui ei. Normal că primul drum al Anei a fost la tribunal unde i-a dat tipului actele, povestindu-i toată povestea, rugându-l doar să nu-i spună şi tatălui Liei adevărul (Lia îşi iubea prea mult tatăl, care închidea ochii la infidelităţile soţiei, dar pe care povestea asta l-ar fi distrus). Lucrurile s-au pornit, procurorul l-a chemat pe soţul Liei, l-a determinat să semneze şi să fie de acord cu procesul. Omul a semnat sperând că va reuşi s-o facă pe Lia să-l ierte, pentru că în felul lui ţinea la ea. Prost grămadă!!!

   În ziua procesului Ana a aşteptat-o la gară, Lia a venit cu Mihai, sarcina ei era destul de înaintată.Tatăl Liei era acolo fericit că fata lui e bine. Lia i-a spus doar că a avut probleme mari în căsnicie şi a vrut să scape. Circul a început la tribunal când soţul Liei a anunţat că nu vrea să divorţeze, susţinând că nu are nevastă şi copil de lăsat, degeaba i-a spus Lia (şi el era conştient de asta) că nu e al lui. Poate că lucrurile s-ar fi tergiversat şi mai mult, dar Ana şi Lia l-au rugat pe procuror să intervină. Acesta l-a chemat pe soţul Liei, a avut cu el o discuţie lungă, el ştie cu ce l-a ameninţat (doar tipul era în armată) că l-a convins să accepte divorţul şi să-şi ceară şi mutarea la o unitate acasă în Moldova.

   Dar înainte de plecare s-a îmbătat şi ca să se răzbune i-a povestit fostului socru adevărul. A fost prima dată când tatăl Liei şi-a bătut nevasta (a scos-o Lia din mâinile lui) şi de acolo încolo au trăit ca doi străini care împart aceeaşi casă, doar pentru că mai aveau un băiat, mai mic ca Lia.
Lia s-a căsătorit cu Mihai, a avut un copil şi viaţa şi-a continuat mersul cu alte poveşti.
    Au rămas doar umbrele şi amintirile urâte.

Autor: Arcidalia Ghenof

nature-669592_960_720

Advertisements

4 thoughts on “Poveste de coşmar

  1. O poveste trista, care are totusi partile ei frumoase. Desi stiu ca nu este singurul caz de genul acesta, tot nu pot sa inteleg cum o mama ii poate face asa ceva copilului ei.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s