Câte ierni mi-ai dat, Doamne!

Revista Rânduri cu dichis by Literatură pe tocuri Nr.3.Ianuarie 2017

Câte ierni mi-ai dat, Doamne!

Autor Maria Dolores Cozma

     Câte ierni mi-ai dat, Doamne! Azi sărbătoresc încă una, cu tot cu magia și lumina din ea. Să trăiești, iarna mea! În cinstea ta, un strop de vin fiert, cu scorțișoară și-o felie de măr, ca o semilună în roșul de foc. Draga mea, știi că te iubesc chiar dacă mi-ai pus pe tâmple un strop de argint, chiar dacă în suflet mi-e frig uneori și cuvintele îmi îngheață mai mereu pe buze. Iarna mea…, sora mea, ce drag mi-era de tine când mi-așezai gutui în geam și lumini la ferestre. Și de mirosul tău de fum, măr copt și cozonac. Mirosul de bunică îmbujorată de căldura din vatră, frământând aluat după aluat și cântând colinde… Cu Piki torcând sus pe cuptor și copila cu ochii mari ascultând fermecată, molfâind un covrig din cei pregătiți pentru colindători.Tămâiați cu frică de Dumnezeu și închinați în coș de răchită.

    Ierni cu nasul lipit pe geam, pândind pe furiș un Moș Crăciun înghețat de ani, cu traista cusută de mână. Iarna mea, où sont les neiges d´antan? Pe umerii mei, zici? Și-n păr?… În luminițele din ochi? E noapte… Miroase a brad și a tăcere… Miroase a dor de gura sobei… Și liniște… Oamenii de zăpadă se adună din nou la sfat, punând la cale minuni. Iarna mea, azi te sărbătoresc din nou, cu stropul de vin fiert și aștept alt Crăciun, mereu altul, cu colinde cântate pe trei voci și bucurii în zâmbetele copiilor mei mari. În curând vor veni iar colindătorii și nu știu cum să-ți spun, draga mea iarnă, dar îmi vor lacrima iar ochii de drag privindu-i cum își trag năsucurile înghețate și aer în piept… cu sufletul ieșindu-le pe gură, în sunete false uneori, cu ochii mirați și bucuroși de darurile primite.

   Pentru că, draga mea iarnă-poveste, mi-ai dat mie ce n-ai putut păstra tu: iubire, flacăra și dor… Că ăstea ard … E seara de vin fiert și amintiri depănate în fir subțire de ger. Cu miros de portocală și cu amintiri ce-au lăsat urme în zăpadă. Pe urmele lor, eu… Pașii mei curg încet, în picuri lini, lăsând argint în urmă. Iarna mea…, argint în păr. Fără aripi, că iarna greu prinzi aripi… Dar cu dor… Câte ierni mi-ai dat, Doamne!… Și cum le-am topit eu pe toate…

Autor Maria Dolores Cozma

winter-1819926_960_720

Advertisements

One thought on “Câte ierni mi-ai dat, Doamne!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s