Aventurile unei cititoare pe tocuri 3

Vineri, 23 decembrie, București

Azi am înfruntat strigoiul cu chip de zeu și nume lumesc: Jean Luc. Timpul parcă a înghețat pentru el: pielea de culoarea caramelului nu i-a fost arată de nici un rid, ochii căprui au aceeași sclipire angelico-demonică. Strigoi? Ar trebui să-i zic vampir!

Am stat dreaptă în fața lui și l-am tratat cu un zâmbet asortat perfect la ținuta Valentino pe care o alesesem special pentru asta – armura mea roșie.  Desigur, înăuntrul meu se forma un uragan, dar nu puteam să arăt asta – o femeie stilată nu poate avea astfel de manifestări în public! Noroc că totul s-a terminat mai repede decât credeam (Alain s-a plictisit) și am ajuns acasă, aici îmi pot arde amarul cu două-trei țigări pentru ca apoi să îi înec cenușa într-un pahar de… ceva, orice!

Oare toate femeile au astfel de reacții când sunt puse față-în-față cu cel care le-a schimbat universul sau sunt eu prea sensibilă?

Marți, 27 decembrie, București

Azi e zi de făcut bagaje… Mâine mă întorc la Parisul meu și o să beau o cafea la Café George V în timp ce mă uit la chipurile turiștilor scrutând povești. Abia aștept! Bucureștiul mă sufocă… sau, mai bine spus, Alain. Dacă nu ar fi fost el, cred că aș fi îndrăgit orașul acesta.

Miercuri, 28 decembrie, Paris

Casă, dulce casă! Simțeam că nu mai ajung. La început zborurile mi se păreau incredibil de lungi și tot timpul stăteam cu spaima vreunui accident, acum m-am lecuit de frică…

Cum am ajuns, mi-am umplut cada de apă, m-am dezbrăcat și am intrat. Aveam nevoie de asta. Am simțit cum fiecare celulă a corpului mi se relaxează și-am închis ochii. Atât de bine era!

Cred că apa se răcise de mult când m-am hotărât în sfârșit să ies din casă și să fac o plimbare până pe Champs-Élysées pentru a-mi duce la bun sfârșit planul pe care mi-l făcusem ieri. Vremea era destul de frumoasă, noapte încă nu căzuse. Oameni se mișcau în toate direcțiile, puteam ușor să-i disting pe cei care treceau pentru prima dată prin zonă după numărul pozelor pe care-l făceau. Cred că și eu am fost la fel de uimită când am văzut pentru prima dată pe Champs-Élysées cu magazinele sale luxoase de unde pe atunci nu puteam să-mi cumpăr lucruri decât prin puterea imaginației.

Tot treceau pe lângă mine șiroaie de oameni ce emiteau un flux continuu de blitz-uri de parcă eram la Oscaruri, când, dintr-o dată i-am zărit. Ea avea părul blond prins într-o coadă și ochii verzi îi erau parcă tulburați de cine știe ce mister, el avea niște ochi de un albastru incredibil de spălăcit în contrast cu părul negru. Nu se putea să mă înșel, erau chiar foștii mei colegi de școală: Matei și Anca, amândoi copii de emigranți moldoveni, cei mai geniali și mai frumoși din clasă. Se miră cineva că au rămas împreună? Eu nu.

Le-am făcut semn și au venit spre masa mea. Și ei au fost surprinși să mă vadă. Mi-au povestit ce au mai făcut, aventurile lor… Chiar au o viață frumoasă, spre deosebire de a mea. Ei nu au nevoie de haine, pantofi, cosmetice și parfumuri pentru a-și masca neîmplinirea pentru că nu au cunoscut pe pielea lor acest lucru. Întâlnirea cu ei m-a făcut să realizez că  am pierdut tot ce aveam mai scump, de dragul unor nimicuri frumos ambalate și etichetate cu logo-uri faimoase. Și mă mai cred și femeie de litere?

M-au invitat pe la ei, dar a trebuit să îi refuz. Nu mai aveam starea necesară după revelația pe care o avusesem. Cum am ajuns acasă, am început să răsfoiesc ce am scris în ultima vreme. Am devenit tot mai superficială, mai goală spiritual… și lumea mea e vraiște, lipsită de coerență. Parcă nici propozițiile nu-și mai au fluență, gândurile nu mi se mai leagă.

Oare mă mai pot întoarce? Cum ar fi fost viața mea dacă nu l-aș fi cunoscut pe Jean Luc – Pygmalionul și distrugătorul meu? Cum ar fi fost dacă aș fi rămas nealterată, așa ca Matei și Anca?

Un vârtej de întrebări se formează în mintea mea. Viața mea toată e un vârtej…

Noroc că mai am niște țigări în sertar și niște Bastille pe noptieră.

71d890d98972206e675b02ad936169da

Va urma

Advertisements

One thought on “Aventurile unei cititoare pe tocuri 3

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s