Reîntoarcerea de Diane Haeger-vol 1-Fragment

Revista Rânduri cu dichis by Literatură pe tocuri Nr.2 Decembrie 2016

Reîntoarcerea de Diane Haeger-vol 1-Fragment

Love’s whispers înseamnă
dragoste… şi niciodată
nu poţi avea prea multă
dragoste
Vol.1

1867
O privea din nou cu insistenţă.
Chiar cu spatele la el, Charlotte putea şimţi în ceafă privirea tânărului ofiţer. Senzaţia era asemănătoare unui jet de apă rece. Oftă şi apucă balustrada umedă, deoarece vasul se legăna şi se rotea urcând pe vârful următorului val de un albastru întunecat.
— Domnul se intreabă dacă v-ar face plăcere să-l însoţiţi azi la ceai.
Era a treia zi consecutiv de când stewardul vasului îi comunica dorinţa tânărului domn. Până acum fusese refuzat de două ori. Charlotte privi de-a lungul punţii şi îl zări salutând-o. Înalt , blond şi foarte atrăgător. Stăpan pe sine , de asemenea. O pradă minunată. Apoi îşi întoarse privirile. Nu mai putea fi vorba de un alt bărbat.
Niciodata. În fiecare vedea ceva, un gest, o mişcare a capului, toate apartineau lui Edward.
Totdeauna Edward.
– Îmi pare rău , răspunse ea intr-un tarziu, cu o voce atat de slabă , încât stewardul fu nevoit să se încordeze pentru a-i auzi răspunsul. Te rog, transmite-i domnului ca nu pot accepta.
– Vă rog să mă scuzaţi , doamnă, dar am impresia ca domnul nu are de gând sa renunţe.
– Atunci cu siguranţă ca pâna la Gibraltar se va fi obişnuit deja cu raspunsul.
Privindu-l din nou pe tâăarul ofiter , Charlotte observă ca era in serviciul Majestăţii Sale, dupa micuţa coroana şi stea, ambele
fixate pe gulerul uniformei. Totul îi era atţt de familiar, încât inima îi tresări. Jacheta stacojie mulată pe corp şi eşarfa. Şnurul de argint răsucit de pe umar. Nasturi strălucitori de alamă. Cizme înalte, negre… Totul se petrecuse parcă de o viaţă şi cu toate. acestea, în inima ei, părea că fusese ieri.
Inspira aerul rece şi sărat §i privi marea întunecată, fără de sfârşit, prin ochii ei de un verde deschis. Aveau culoarea ierbii într-o dimineaţă de primavară, îi spusese odată Edward.

” Aş putea să privesc aceşti ochi tot restul zilelor mele”
Charlotte scutură din cap pentru a alunga sunetul vocii lui. Amintirile. Pentru moment.
După plecarea stewardului, se aplecă peste balustradă şi lăsă ca vântul rece şi marea să-i stropească faţa cu picături de apă sărată. Dar parcă nu aceştia erau obrajii cu care se născuse…
India îi asprise pe ici pe colo. Charlotte Langston fusese marcată adanc de India. Marcată de împrejurări mult prea tragice pentru a şi le putea aminti. Chipul ei avea forma unei inimi de culoarea fildeşului. Dar trasăturile odată perfecte, purtau acum urmele unui anumit moment din timp care schimbase totul. Ochii ei verzi strălucitori, de asemenea răniţi, erau ascunşi în spatele unor ochelari cu lentile întunecate.
— Nu arăta rău deloc.
Ecoul vorbelor lui Edward păli brusc în făţa timbrului metalic al unei voci, Charlotte se întoarse pentru a vedea o femeie voinică, de vârstă mijlocie, rafinat îmbracată. Purta o rochie de un gri argintiu, manuşi albastre şi o bonetă gălbuie, elegantă, legată cu o panglică de catifea albastră.
-Se poate, dar pe mine nu mă interesează.
– Inima ta a fost dată unui alt bărbat ?
Răspunsul ei fu mic ca o şoaptă.
– Inima şi viaţa mea.

Pe faţa rotundă a femeii cu obraji îmbujoraţi, îşi făcu apariţia un zâmbet poznaş.
– Ei bine, sper că, spre binele părinţilor tăi,este ofiţer.
– Părinţii mei au murit demult, doamnă.
Tonul cu care îi răspunse Charlotte o îngheţă pe Katherine Blackstone până în măduva oaselor.
Într-o singură străfulgerare mintea i se întoarse în urmă cu zece ani, la revoltă şi masacrul de la Meerut şi Delhi. Nu se afla în India în momentul respectiv. Dar din tonul tinerei femei îşi dădu seama că biata de ea fusese confruntată cu o tragedie de nedescris şi îi supravieţuise. Probabil că soţul ei, bărbatul căreia îi încredinţase inima, fusese printre zecile de europeni nevinovaţi ucişi în mod barbar de către soldaţii băşţinaşi.
Cele petrecute atunci fuseseră mult prea oribile pentru a fi amintite.
– Eu sunt doamna Blackstone………..

…Ca tânăra fată nu-şi imaginase niciodată ce se ascundea în spatele tandrei mângâieri a unui bărbat. Dar soţul ei îi arătase,
o învăţase; iar acum Charlotte trăia pentru aceste momente intime dintre ei.
Edward îşi dezbrăcase uniforma, aruncând cât colo jacheta roşie, pantalonii albaştri şi cizmele lungi negre, într-un morman alături de rochia de mătase liliachie a Charlottei. El era atât de bine făcut, încât Charlotte mai tresărea încă de câte ori stătea dezbrăcat în faţa ei: umeri largi ce se îngustau până la o talie îngustă şi coapse groase, musculoase. Era asemeni unei statui de Michelangelo sau Donatello, trupul său era perfect până în cele mai mărunte detalii. Dar era mult mai mult decât atât. Era bărbat şi ea dorea senzaţia sângelui ce pulsa putenic, ori de câte ori o lua în braţe.
Limba lui Edward s-a târat încet de-a lungul trupului ei, de-a lungul soldurilor, de-a curmezişul pântecului şi în sus, între sâni.^
Mintea Charlottei se întunecase în timp ce el gusta pe rând un sfârc maroniu, apoi, pe celalalt, simţindu-i răsuflarea fierbinte pe piele.
Vocea îndepărtata a unui servitor hindus ce strigă
” Namaste “în faţa taberei a îndepărtat-o de el. Dar nu putea fi împiedicat aşa uşor. Ar fi cucerit-o din nou acum. Chiar aici. Edward o luase din nou în braje , apoi o împingea cu spatele la delicată plasă de ţânţari şi apoi în jos, pe patul lor.
– Dumnezeule, tu eşţi cealaltă jumătate a mea! şoptise în părul ei, şi un fior reciproc alerga de-a lungul trupurilor lor.
Edward se arcuise deasupra ei şi privise în jos la Charlotte cu acei ochi luminoşi, albaştri, plini de dragoste şi devotament. O făcuse să-şiîncolăcească picioarele în jurul feselor lui, împingându-l mai adânc în ea. Nu putea să-l aducă destul de aproape. El era dragostea. El era viaţă pentru ea. O făcuse mai fericită decât visase vreodată că ar fi posibil. Ca şi mama ei, la început urâse India. Acum o adoră pentru că i-l adusese pe Edward.
Pe când Edward făcea dragostecu ea, mintea Charlottei s-a întors la amintirea unei inscripţii vechi din interiorul Moscheii de Aur. Erau aceleaşi cuvinte pe care le rostise Edward în ziua când îi ceruse să-i fie soţie.

” Dacă există un paradis , îi spusese el cu o şoaptă adancă, arzătoare,  draga mea Charlotte, atunci acesta este… Acesta este…”
…..Scârţâiturile şi gemetele vasului care se legăna pe marea agitată o treziră pe Charlotte din amintirile ei. Se întoarse pe o parte, lacrimile curgându-i pe faţă palidă ca de fildeş, trupul ei subţirel fiind scăldat în transpiraţie.

” Cum se poate să fi trecut zece ani, când totul este atât de viu în mintea mea ?”

– Unde eşti, dragostea mea ? pronunţă ea tare cuvintele. M-ai uitat, sau amintirile a ceea ce am împărţit se îngrămădesc în inima şi mintea ta tot atât de neîndurătoare cu zine ca şi cu mine ?

Acum teamă luase locul…..Această călătorie fusese un rise. Cel mai mare risc al vieţii ei. Hotărâse să nu-i dea de veste
nimic printr-o scrisoare. Pentru a crede că este adevărat, amândoi trebuiau să se afle faţă în faţă. Dar acum, în timp ce vasul naviga constant, din ce în ce mai aproape de Anglia, nesiguranţa o copleşea. Începuse să se întrebe ce şi-ar spune unui altuia, odată ce Edward ar descoperi că în ciuda tuturor diferitelor handicapuri şi ea păcălise moartea …….
– Soţul meu crede că sunt moartă, se destăinui Charlotte, în timp ce se plimba repede de balustradă umedă , cu părul şi rochia fluturate de un vânt putemic. Până nu demult credeam şi eu acelaşi lucru despre el. Trase aer în piept.
— Acum mă îndrept spre Anglia pentru a încerca să-l găsesc….- Mi-e teamă……..

Katherine îşi puse un braţ cărnos în jurul umărului fragil al Charlottei.
— De ce anume, copilă ?
— Zece ani sunt un timp îndelungat. Oamenii se schimbă. India m-a schimbat atât de mult, încât mă recunosc cu greu când mă privesc în oglindă. În mod sigur şi Edward s-a schimbat la fel.
— N-ar fi fost mai înţelept din partea ta să-i fi scris mai întâi ? întrebă ea cu grijă. Trebuie că va fi un şoc îngrozitor pentru el să te vadă în pragul casei lui.
Charlotte privi marea întunecată……..

Fragment carte

reintoarcerea-de-diane-haeger

Advertisements

2 thoughts on “Reîntoarcerea de Diane Haeger-vol 1-Fragment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s