Părinţi sau monştrii?

Părinţi sau monştrii?

Autor Arcidalia Ghenof

Revista Rânduri cu dichis by Literatură pe tocuri Nr. 2 Decembrie 2016

   Locuiam în S, un orăşel de munte, de câteva luni. Aveam un fel de garsonieră, pe un palier al unei vile centrale, cu alte două familii, una cu doi copii şi o doamnă în vârstă, educatoare la casa de copii.
Îmi petreceam destule seri, când soţul meu lucra, cu ea la poveşti, i-am cunoscut o parte din colegi, printre care şi o tânără-Ela, care abia terminase liceul economic şi se angajase la ei la contabilitate. Era o tipă mică de statură, slăbuţă, veselă şi simpatică, aveai impresia că e încă o şcolăriţă. Într-o seară când povesteam cu tanti Veronica, la căldură focului, am auzit bătăi puternice în uşă. Când am deschis am văzut-o pe Ela îngheţată de frig, era decembrie, în cămaşă de noapte, desculţă, cu picioarele însângerate. Ne-a spus tremurând povestea ei.

parinti-sau-monstri

   Familia ei era destul de ciudată, pentru conceptul meu de familie, un tată, cât un munte, beţiv şi abuziv, lucra la uzină şi le bătea şi pe ea şi pe mama ei. O mamă care accepta bătăile soţului şi ciudat, era mai preocupată de binele lui decât de copilă, şi care era gestionară la un magazin. Certuri, scandaluri, împăcări, toate o afectau pe Ela. A vrut însă să-şi termine şcoala, acum avea un serviciu şi un prieten, încă din liceu, care o iubea enorm. Se pregăteau de nuntă când a intervenit o peritonită şi Ela a trebuit operată de urgenţă. După câteva zile au lăsat-o acasă în convalescenţă. În seara aceea era singură acasă, tatăl ei a venit băut şi nu l-au interesat nici ţipetele, nici încercările ei disperate de-a scăpa, nici faptul că era propria lui fiica. Monstrul, interesat doar de poftele lui animalice, şi-a bătut joc de ea şi apoi a adormit.
Ela plină de sânge, dezbrăcată şi desculţă, a fugit în jos pe deal (cale de 2 km) pe gheaţă până la tanti Veronica.
Eu am rămas fără cuvinte, dar tanti Veronica (care văzuse destule la viaţa ei) a chemat poliţia şi pe prietenul Elei. Au dus-o la spital, au luat probe, ea a depus reclamaţie, şi pe tatăl ei l-au arestat. A doua zi, la ieşirea din spital, Ela s-a dus la prietenul ei, omul care o iubea şi a ajutat-o necondiţionat. Mama ei s-a purtat cu totală indiferenţă. La proces a fost un scandal uriaş când mama ei şi-a apărat soţul spunând că Ela minte. Toată lumea a fost şocată şi revoltată.

   Ela a rămas blocată iniţial, apoi s-a ridicat în picioare, s-a uitat la părinţii ei, şi i-a spus mamei:”Aşa să te ajute Dumnezeu!!” după care a ieşit din sală cu prietenul ei.
S-au căsătorit peste câteva zile, doar cu câţiva oameni dragi alături, nu s-a mai întors niciodată, nici măcar să-şi ia lucrurile, la casa în care locuise. A avut două fete şi norocul de-a avea lângă ea un om extraordinar, care în timp a ajutat-o să-şi vindece rănile sufleteşti.
Dar eu am o vorba ”roată, roata se învârte” cu alte cuvinte nimic nu rămâne nepedepsit.
Cu toate că lumea era convinsă de vinovăţia tatălui, declaraţia soţiei fiind în favoarea lui, a primit doar o amendă pentru tulburarea liniştii şi şi-a văzut de viaţă şi obiceiuri în continuare. Mama Elei în schimb, s-a trezit cu o suma mare delapidată la magazin (bani luaţi de ea şi de soţ pentru casă), pentru care a făcut puşcărie. Soţul a divorţat urgent, s-a recăsătorit şi a plecat din S.
Când am reîntâlnit-o pe Ela la vreo 3 ani după proces, venise să-i trimită mamei sale un pachet cu alimente la închisoare. Sincer, m-a şocat, şi i-am spus:”Cum poţi, după tot ce a făcut?!!!”
Şi m-a surprins răspunsul ei ”E totuşi mama mea şi e la necaz!!”
Nu ştiu dacă, Doamne fereşte eram eu în locul Elei aş fi putut ierta. Voi ce părere aveţi?

      Autor: Arcidalia Ghenof

Advertisements

One thought on “Părinţi sau monştrii?

  1. Sa ma ierte Dumnezeu dar eu nu as putea ierta. Mama , mama dar aceasta nu e mama. Sunt o persoana foarte toleranta dar sunt lucruri pe care nu le-as trece cu vederea.
    Trista povestea. Si reala. Pentru ca se intampla tot mai des. Doamne, pentru ce mai dai viata daca nu esti in stare sa iti asumi raspunderea si obligatia cresterii, educarii unui copil??!! Unde este iubirea? Unde este credinta in Dumnezeu?

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s