Rochia Aurie de Theo Anghel-Fragment

Revista Rânduri cu dichis by Literatură pe tocuri Nr.2 Decembrie 2016

Rochia Aurie de Theo Anghel-Fragment

    Luna strălucea pe cerul senin, aruncând o pulbere argintie peste tot ce-i ieşea în cale, în seara când Mara aproape că o târî pe Ana către maşina cu care urma s-o ducă până în uşa restaurantului unde avea întâlnire cu un necunoscut. Se ocupase de tot. O dusese într-un salon de înfrumuseţare, unde fusese răsfăţată cu tratamente corporale şi masaje relaxante, părului îi fusese reîmprospătată culoarea ciocolatie, iar unghiile îi fuseseră aranjate şi vopsite cu lac roşu.
Când se privi în oglindă, zări un chip necunoscut, zâm- bindu-i timid de pe partea cealaltă a sticlei. O versiune splendidă şi luminoasă a vechii Ana. Rochia îi cădea în valuri voluptoase până la pământ, în timp de un cordon subţire potolea învolburarea materialului mătăsos, prins într-o cataramă strălucitoare, sub sâni. Mara îi împletise părul într-o coadă spic, apoi îl împodobise cu mici perle aurii.
— Invidiez fluturaşii primei întâlniri, declară Mara.
— Nu fluturaşi am eu acum în stomac, ci o anaconda turbată ce încearcă să evadeze!

   Când opri în faţa restaurantului, Ana coborî fără convingere din Beetle-ul vernil şi chiar s-ar fi urcat înapoi dacă Mara, precaută, n-ar fi blocat uşile maşinii pe interior. Arunca priviri imploratoare spre broscuţă, în timp ce Mara, râzând, îi făcea semne cu mâna să se îndepărteze.
Luându-şi inima în dinţi, îşi îndreptă spatele şi o luă încetişor spre intrarea în restaurantul în faţa căruia un grup de tineri fumau şi sporovăiau între ei. îşi întoarseră privirile spre ea, studiind-o din cap până în picioare. Unul dintre ei scoase un fluierat admirativ. Neobişnuită cu astfel de manifestări zgomotoase vizavi de farmecul ei. Ana îşi stăpâni impulsul de a-i arde individului o poşetă în cap şi îşi văzu de drum.
Un uşier îi deschise când o zări apropiindu-se, înclinân- du-se curtenitor în faţa ei. Un alt tânăr apăru imediat şi o întrebă de rezervare. îşi spuse numele şi fu condusă la o masă pentru două persoane, rezervată special pentru ea şi partenerul ei.
Ajunsese prima. Răsuflă uşurată. Va avea ocazia să-şi tragă sufletul şi să-şi recapete calmul înainte de a da ochii cu necunoscutul.

  Îşi roti privirea împrejur. Localul era micuţ, dar foarte elegant. Cupluri sau grupuri mai mari de persoane ocupau mesele, schimbând cuvinte pe ton scăzut. Acorduri de pian se auzeau încet, abia perceptibil. Un chelner se apropie şi o întrebă dacă dorea să comande ceva.
— Aştept pe cineva, vom comanda atunci! spuse. Dar aş lua un pahar cu vin alb, vă rog!
Bărbatul se înclină politicos şi dispăru.

   Îşi scoase din poşetă un portfard auriu şi se privi discret. Aproape îl scăpă din mână când auzi o voce de bărbat adresându-i-se:
— Ana?
Tresări şi ridică privirea. în faţa ochilor ei se afla un bărbat înalt, bine făcut, cu un chip atrăgător, îmbrăcat la patru ace. Ţinea un trandafir roşu într-o mână.
Ea încuviinţă.
Bărbatul era frumos, mult mai frumos decât şi-ar fi putut imagina ea că ar putea arăta un tip căruia prietenii îi aranjează întâlniri pe nevăzute. Se aşeză fără să se prezinte şi-i zâmbi, lăsând Ia vedere o dantură perfectă, de un alb orbitor, îi întinse trandafirul peste masă, fără să se ridice, privind-o cu un aer mulţumit. Pentru a putea lua floarea, Ana fu nevoită să se ridice uşor din scaun.
— Mulţumesc, şopti, privind stânjenită înjur.
— Eu sunt Adonis! se prezentă el.
Frumos de pică şi-l cheamă Adonis, gândi amuzată.
— Desigur! spuse ca pentru sine, abia reţinându-şi zâmbetul.
— Poftim?
— Am spus că-i un nume frumos

— Mulţumesc lui Dumnezeu, nu eşti urâtă! reluă el după o scurtă pauză.
— Ce vrei să spui?
— Mara are numai prietene urâte, spuse el cu o sinceritate dezarmantă. Dar văd că tu eşti bună de tot!
Oh! Doamne!, îşi spuse Ana în sinea ei.
— Şi… unde lucrezi, Ana?
— într-un complex sportiv. Sunt instructor.
— Şi eu fac mult sport. Uite! Poţi să pipăi, să vezi! spuse el, întinzându-i braţul peste masă.
— Te rog. Nu vreau să te pipăi.

O privi mirat.
— Fetelor le plac tipii cu muşchi! spuse, fără să-şi poată ascunde dezamăgirea vizavi de lipsa ei de interes.
Mie îmi plac ăia cu creier, clar nu-i cazul tău! gândi ea.
— Am înţeles! spuse Adonis, cu aerul unuia căruia tocmai i s-a revelat un secret de nepătruns. Vrei să ne cunoaştem înainte!
îi făcu fetei cu ochiul, complice.
— Înainte să ce?
— Ei! Ştii tu!
Şi o privi cu un zâmbet insinuant.
O voi ucide încet, încet pe Mara hotărî, în timp ce mintea ei încerca să găsească o modalitate de a pune capăt serii acesteia, ce nici nu începuse bine, dar peste care umbra dezastrului plutea implacabil.
Apăru chelnerul. Cu un zâmbet

  Apăru chelnerul. Cu un zâmbet lăţit pe toată faţa, îi întrebă dacă vor să comande. Adonis vru să spună ceva, însă Ana îi reteză avântul.
— Lasă-ne, te rog, un minut! îl rugă pe chelner.
Apoi, după ce acesta se îndepărtă, se întoarse spre Adonis şi cu voce fermă, spuse:
— Adonis, să nu mi-o iei în nume de rău! Eşti un bărbat minunat, dar simt încă de pe acum că nu există nici un soi de compatibilitate între noi. N-are rost s-o mai lungim, aşa că mă voi retrage. O seară plăcută!
îşi apucă poşeta şi dădu să se ridice, însă Adonis o prinse de braţ, strângând-o cu forţă.
— Hai, Ana! Nu mai face mutre! Ştiu de ce ai venit aici! Ai venit pentru acelaşi motiv pentru care am venit şi eu!
— Nu înţeleg!
— Tu eşti singură şi eu la fel! N-am mai avut o femeie de mult timp şi…, o măsură pofticios din cap până in picioare, după cum arăţi, cred că eşti al naibii de fierbinte! Să mergem la mine!
Nici nu şi-a dat seama când mâna i-a zburat de una singură, proptindu-se cu forţă în obrazul bărbatului. îl lăsă înmărmurit şi, clocotind de indignare, se îndreptă spre toaleta localului.
Ajunsă acolo, se bucură să constate că nu mai era nimeni. îşi clăti faţa cu apă rece şi se privi în oglindă. Era roşie ca racul, iar inima îi bătea să-i iasă din piept.
Probabil că acum se afla în pat, pradă unui coşmar incredibil! Ei nu i se întâmplă astfel de lucruri! Ei nu i se întâmplă nimic, niciodată! Punct!

   Deodată, uşa se deschise şi Adonis intră ca o furtună, apucând-o de cotul stâng. Nici nu avu timp să realizeze noua întorsătură de situaţie, că bărbatul îi suci mâna la spate şi o cuprinse în braţe.
— Lasă-mă, nenorocitule! strigă, disperată.
— Nu mai face pe mironosiţa! Şi tu vrei, îi mârâi el în ureche.
Ana îşi înfipse dinţii în braţul atacatorului şi muşcă puternic, cu forţa dată de disperare………………..

Carte poate fi achiziţionată de pe site-ul Editura Quantum Publishers

rochia-aurie

Advertisements

One thought on “Rochia Aurie de Theo Anghel-Fragment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s