Paşi în trecut de Lina Moacă-Fragment

Paşi în trecut de Lina Moacă-Fragment

Revista Rânduri cu dichis by Literatură pe tocuri.Nr.2.Decembrie 2016

   Dintr-odată, simt nevoia de aer proaspăt, e prea mult parfum. Împins de o forță convulsivă mă salt din cadă, împrăștiind apa în toate părțile pe dalele lucioase de piatră. Din două mișcări mă usuc cu un ștergar și îmi pun veșmintele noi, albe, ca laptele. Împing ușa să ies afară. Însă… Pe toți zmeii!

   Fata, de pe pervazul lat, privește liniștită stropii de ploaie care se preling pe sticlă. La apariția mea neașteptată, sare în picioare, lipindu-și spatele de perete, ca un iepure speriat. Părul umed, pe la vârfuri se preschimbase în argintiu viu, numai o ie subțirică din pânză moale, îi acoperă până la coapse trupul subțire, de femeie-copil, parfumat și ademenitor, ca o pită caldă și aurie. Atât de apetisantă. Vreau s-o gust. Îmi amintesc cât de dulci îi sunt buzele. Mi se usucă gura. Respirația mi se accelerează.

  Prins în acel moment de buimăceală, îmi dau seama că nu mă mai pot urni din loc. Nici măcar nu-mi pot întoarce gâtul. Într-un fel, aștept ca domnița să strige, și glasul ei răstit să-mi dezmorțească membrele paralizate, să mă ajute cumva să scap de sub vraja acestei odăi atât de primitoare; cu florile, pernele nenumărate și cusăturile ei colorate. Pielea ei, genunchii goi, jocul de lumini al candelei. Inspir. Apoi, inspir iar… Aerul tot e încărcat de acea blestemată mireasmă, de care mintea mea face acum abuz, ca un muribund de opiu. Corpul meu reacționează la stimuli. Sunt mai excitat ca niciodată.

   Domnița tace, pare istovită de ceva nesfârșit, învinsă sub povara unei greutăți nelămurite. Răsuflarea ei, e frântă de un suspin slab. Într-o clipită întreaga-i făptură se concentrează numai în ochii care mă privesc mari, cu un verde nețărmuit.

Simt că mă pierd într-o alunecare nedorită de plăcere și tristețe, ce îmi zvâcnește în sânge și-mi tulbură corpul într-un mod cutremurător.

   Privirea-i e pătrunsă de o forță neobișnuită, mă biciuiește cu palpitarea ei ciudată, obscură, gravă. O strălucire ce poartă toate semnele unui mister imposibil de deslușit. Oricare i-ar fi simțămintele, niciun murmur nu are să-i trădeze taina. E mută, iar eu vreau s-o aud. Chipul ei inocent e o tortură. O, Doamne, sunt la limită! Tulburarea în exces face loc groazei. Clipesc și rup contactul cu ochii ei care mă amețesc.

Neajutorat îmi strâng pumnii și lovesc nervos tocul tare din lemn.

― Uși blestemate! Ar trebui să vă pun jos pe toate grămadă, icnesc eu opintit, întorcându-mă în prag s-o nimeresc pe cea bună. Și ieșit am fost sau coborât de pe un tărâm pe alt tărâm. Respirația mi-e dureros de grea.

   Tot umplându-mi plămânii cu aer curat pentru a mă potoli, ajung în odaia unde mă așteaptă boierii. Iancu, proaspăt spălat și îmbrăcat în straiele noi primite, e și el prezent printre ei. Zărindu-mă, preainimosul Argus numaidecât îmi face loc la masa îndestulată cu de toate să mă așez alături de el, dar eu ignorându-i invitația, mă așez morocănos lângă fratele meu de cruce. Mâncăm bine și ciocnim câteva pahare din cel mai bun mied, ascultându-le vorbăria elogioasă fără să particip prea mult la discuții. Gerula, obosit de pe drum, se retrage la culcare după al treilea tur de noroc, iar eu încerc să fac același lucru.

   Privind prin sticla ferestrei spre orizontul restrâns de vremea urâtă, aud din depărtare cum boierii pun la cale o mare petrecere în cinstea mea, sau mai bine zis, în cinstea succesului meu răsunător. Din câte înțeleg, acum ajunsesem unul de-a lor și trebuie să primesc botezul în noul rang. Maica, baba și moșul meu, vor primi de la ei: pământ, grâu, miere, lemne și slugi. Cât timp eu voi fi departe, vor fi scutiți de orice trudă, și vor primi de toate după trebuință.

   În momentul de față nu am de ce să mă plâng. Bunăvoința boierilor pare fără sfârșit, înmulțindu-și mereu atențiile lăudabile, iar omenia lor întrece orice limită în ceea ce mă privește. Oare, atunci de ce fierbe așa sângele-n mine? Ce nu-mi convine?

   Când Argus nespus de mândru mă roagă să-i fiu chiar naș de cununie, la nunta-i cu domnița Lena, simt că pocnesc mațele în mine și mă ridic repejor de la masă. E insuportabil. Mă sufoc. Viziunea domniței Lena lângă Argus mă îmbolnăvește. Ce mai zbucium, o tortură ce se întinde în mine, tot mai mare și adâncă. Nu poate fi, nu va fi…

Autor Lina Moacă

Cartea poate fi achiziţionată de pe Librex.ropasi-in-trecut

 

 

 

Advertisements

2 thoughts on “Paşi în trecut de Lina Moacă-Fragment

  1. Nu am citit nimic pana acum de Lina Moaca. Cartea aceasta nu o am dar am trecut-o pe lista mea de dorinte pentr 2017. Pana cand o voi lua sper sa citesc “Valuri de viata” pe care o am deja in biblioteca.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s