Aventurile unei cititoare pe tocuri

Aventurile unei cititoare pe tocuri

Revista Rânduri cu dichis by Literatură pe tocuri-Nr. 2/Decembrie 2016

Autor: Diana Elena Neaţă

    Vineri, 9 decembrie, Bucureşti

     Iată că am ajuns aici ! România nu e deloc cum mă aşteptam. Nu, nu eram atât de stupidă încât să mă aştept să fiu întâmpinată de caravane şi de fuste lungi fluturându-şi culorile în vântul de decembrie… Mă aşteptam în schimb, să păşesc într-o ţară prinsă în trecut. Total greşit. Poate unele clădiri încă poartă izul comunismului, dar am văzut destule în 2 zile pentru a putea spune că România are şi o latură modernă, parcă se zbate să se rupă din lanţurile ce o ţin prinsă de acest pat al lui Procust pe care a fost pusă vreme de decenii.
     Încă mă mir că m-am lăsat convinsă de Alain să vin aici… Desigur, are farmecele sale, dar nu-l plac atât de mult. Relaţia asta se va termina cândva în ciuda atenţiilor sale şi a romantismului său incurabil.        Aseară, când ne-am întors, am găsit casa plină de trandafiri. Cum o fi făcut asta ? Frumos sau … prea mult ?
    Acum îl privesc. Doarme pe jumătate dezvelit. Bustul îi pare o sculptură minuţioasă, pielea tare şi îmbietoare. Emană masculinitate prin toţi porii, dar pentru mine nu-i de ajuns. Uneori mă întreb dacă e doar plictiseală sau dacă am devenit frigidă.
                                                                              …
     Tocmai am primit o invitaţie de la ambasadă. Iniţial voiam să o ignor ştiind cât de plictisitoare sunt aceste evenimente. Însă am deschis-o şi un nume de acolo m-a tulburat : Jean Luc Dupont.
     Credeam că-l îngropasem de mult, dar uite că fantoma lui a înviat şi provoacă pagube în mine. Şi eu care făceam pe femme-fatale, o prostie !!!
      Oare toate femeile au un călcâi al lui Ahile ?
    Am privit câteva minute numele ăla şi parcă ceva în mine rezona, mă revolta şi mă domesticea în acelaşi timp… Mi-am îndreptat privirea spre fereastră pentru a-mi limpezi gândurile. Era senin. Alt lucru pe care mă aşteptăm să îl văd în România e zăpada, uite că şi cu asta m-am înşelat! Ador zăpada, mă face să mă gândesc la copilărie…
     Un bărbat trecea pe sub fereastră cu un brad bombănind ceva… pfff parcă şi văd o poveste pornind de la asta. I-o fi şi lui dor de zăpadă ?Un sărut sec pe gât mi-a întrerupt nuvela pe care încercam să o schiţez mental mai mult pentru a izgoni strigoiul din mine…
     Alain a privit invitaţia şi a spus că ar trebui să mergem… Jean Luc Dupont e un mare om de cultură, un soi de mecena modern… Chestia asta cu mecena m-a amuzat puţin… dacă ar şti el!
     Să refuz? Să merg şi să-mi înfrunt trecutul îmbrăcată-n haine de gală?
    P.S
    De ce ultima propoziţie mă duce cu gândul la Diavolul se îmbracă de la Prada ?
    P.P.S
   Să merg ? Să nu merg ? Să merg ? Să nu merg ?Să merg ? Să nu merg ?Să merg ? Să nu merg ?

Autor: Diana Elena Neaţă

Advertisements

8 thoughts on “Aventurile unei cititoare pe tocuri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s