Drumul spre Zaphir de Madeline Harper-Fragment

Drumul spre Zaphir de Madeline Harper-Fragment 

Jenna Chapman,o frumoasă actriţă de melodramă, nu venise de plăcere în Africa de Est. Căuta mormântul tatălui ei. Acesta murise în condiţii misterioase, pe când căuta un oraş pierdut în inaccesibilii Munţi Batari, iar Jenna era hotărâtă să afle cum. Dar avea nevoie de o călăuză şi numai un singur bărbat părea capabil s-o ducă până la destinaţie şi înapoi – vie…

Sam Matlock nu voia s-o ducă pe Jenna cu el în Batari, dar nu peste mult ajunse să se bucure că o luase. Jenna nu era numai curajoasă şi descurcăreaţă, ci devenise şi marea dragoste a vieţii lui. Împreună, puteau face faţă oricărui obstacol – chiar şi terifiantelor pericole ale oraşului pierdut Zaphir.drumul-spre-zaphir

Capitolul 1

  Jenna Chapman cobora scara Hotelului King George, cu tălpile de crep ale pantofilor păşind fără zgomot pe marmura albă lucitoare. Se simţea comod cu rochia în talie pe care o comandase dintr-un catalog cu îmbrăcăminte sport de exterior. Era un bumbac răcoros şi cu un aer de proaspeţime, numai bun pentru călătorii în Africa de Est. Jenna avea multă experienţă în alesul hainelor pentru hoinăreli prin lume, din copilărie, pe vremea călătoriilor cu tatăl ei, deşi de atunci trecuseră ani de zile. Acum avea douăzeci şi opt de ani, iar ultima călătorie împreună – în Egipt, la piramide – o făcuseră când avea şaisprezece. Aceasta urma să fie ultima, o călătorie în memoria tatălui ei, la Salindi City, capitala noului stat Salindi.
Oraşul reprezentase o surpriză pentru Jenna. Fusese întotdeauna un centru comercial important, iar acum era o metropolă modernă şi înfloritoare, forfotind de investitori care fuseseră atraşi din întreaga lume. În hol, printre turişti şi salindieni bogaţi, se amestecau moglii, antreprenorii şi giganţii industriei. Alcătuiau un grup eclectic, format din europeni, asiatici şi americani, iar amalgamul lor de limbi răsuna de peste tot. Jenna se opri să asculte, prinzând cuvinte şi expresii dintr-o duzină de ţări diferite, precum şi aproape tot atâtea dialecte, din rândurile africanilor. Era o senzaţie fascinantă; o stare de bine. Dusese dorul călătoriilor şi, chiar dacă aceasta nu era o expediţie fericită, ştia că avea să fie încununată de succes.
Jenna îşi potrivi mai bine pe umăr cureaua poşetei, îşi aranjă cu dezinvoltură părul lung, de un blond închis, din jurul feţei, şi porni prin hol. Era o sală luminoasă şi aerisită, plină de plante tropicale, care încă mai afişa o undă rămasă din vechile zile coloniale, cu eleganţa şi farmecul ei firesc. Deasupra capetelor, ventilatoarele se roteau alene, parcă sfidând agitaţia care forfotea dedesubt. Nu mai erau necesare, hotelul având instalaţie de aer condiţionat, dar pentru Jenna păreau foarte importante, redeşteptându-i amintiri din alte călătorii. Luase hotărârea cea mai potrivită, venind aici. Nu se îndoia de asta.
Merse către restaurantul din capătul îndepărtat al holului, încrezătoare că la fel de bine îşi alesese şi călăuza pentru restul săptămânii. Numele acela răsunase de pe buzele tuturor tot timpul, din ajun, când Jenna sosise în Salindi City. Nu putea avea în vedere decât un singur ghid, fiindcă era cel mai bun, iar administratorul hotelului îi spusese că lua adeseori masa în restaurantul King George.
Ajunsese mai devreme. Încă nu era nici măcar ora amiezei, dar pe Jenna n-o deranja să aştepte – mai ales când era atât de sigură că omul avea să vină în ziua aceea. Intră în micul bar din faţa restaurantului şi se îndreptă direct spre barman, cu un zâmbet de satisfacţie. Acesta îi observase încrederea în sine. Nu se întâmpla prea des, îşi imagina Jenna, să aibă de-a face cu o femeie intrată de una singură în barul lui.
– Îl caut pe Sam Matlock, anunţă ea. Ştiu că încă nu e ora mesei, dar…
– Sam e acolo, arătă barmanul cu capul în direcţia generală a restaurantului, iar starea de spirit a Jennei deveni şi mai pozitivă. Intuiţia nu o înşelase. Semn bun.
Cu încrederea încă intactă, Jenna privi în direcţia indicată de barman. Când ochii ei se deprinseră cu lumina scăzută din salon, îl văzu clar. Nu arăta deloc aşa cum se aşteptase. Călăuzele angajate de tatăl ei în expediţiile prin Africa avuseseră o înfăţişare aspră, un aspect grizonat, îmbătrânit de vreme. Îşi amintea ţeste pleşuve şi lucitoare de transpiraţie, mustăţi pe oală, piele tăbăcită şi ridată – şi, de obicei, câţiva dinţi din faţă lipsă.
– La masa din colţ, preciză barmanul.
– Da, îl văd. Mulţumesc, îşi aminti ea să adauge, în timp ce pornea spre masă. Omul arăta ca o versiune cinematografică a marelui vânător alb, ceea ce o cam deconcerta. Era un bărbat masiv; atâta lucru se vedea, deşi stătea aşezat. Avea umerii laţi şi picioarele foarte lungi. Jenna îi putu vedea vârfurile rotunjite ale bocancilor scâlciaţi ieşind pe sub masă. În timp ce se apropia, observă că părul său castaniu era înspicat cu şuviţe aurii. Avea chipul slab, potrivit cu trupul zvelt şi puternic. Şi, probabil, nu trecuse de treizeci şi cinci de ani; cu douăzeci de ani mai tânăr decât cei mai tineri dintre ghizii pe care îi cunoscuse.
Jenna îşi îndreptă umerii, făcu ultimii paşi şi se opri la masă.
– Sam Matlock?
Matlock ridică privirea. Ochii săi verzi erau spuziţi cu aur şi mărginiţi de gene negre dese. În ei se citea suspiciunea, dar i se păru că zărea acolo şi o licărire de interes. Aceasta se stinse, imediat, în momentul când îi răspunse:
– Eu sunt.
Nu se ridică şi nici n-o invită să ia loc. Costumaţia pe care Jenna şi-o alesese nu părea să-i inspire cine ştie ce răspunsuri. Rochia nu avea obişnuita culoare bej de safari, ci un albastru închis, care-i scotea în evidenţă ochii. Până şi barmanul reacţionase – după primul şoc. Sam Matlock, însă, nu părea să fi observat, iar Jenna era obişnuită să fie luată în seamă. Ei bine, conchise ea, era clar că flirturile n-aveau să-i fie de nici un folos. Părul lung şi ondulat îi căzuse peste un umăr, dar nu se osteni să şi-l dea la o parte. Nici “look”-ul n-avea s-o ajute cu nimic.
– Sunt Jenna Chapman, se prezentă ea, hotărând să-şi folosească numele de afiş.
Asupra lui Sam Matlock, acest nume nu avu nici un efect. Nu-l interesau decât problemele concrete.
– Ce pot face pentru dumneavoastră, domnişoară Chapman?
– Să mă invitaţi să stau jos? propuse ea, doar cu o undă întrebătoare în voce.
Matlock zâmbi şi păru să se salte uşor de pe scaun. Nu s-ar fi putut numi o ridicare în toată regula, dar cel puţin era un gest în direcţia bunelor maniere.
– Vă rog, o pofti el, indicând locul din faţa lui.
Jenna se aşeză pe scaun, repede, înainte de a-l lăsa să se răzgândească. N-avea să fie uşor.
– Să vă tratez cu ceva? îi oferi el.
Clătină din cap.
– Eu iau un brandy, continuă Matlock, împingându-şi farfuria goală, pe care ospătarul o luă imediat. E excelent. Cel mai bun din Salindi, poate chiar din toată Africa de Est, o informă el, o completare perfectă pentru arta culinară a bucătarului, care e cea mai grozavă de oriunde. Iau adesea cina aici, mai adăugă.
– Da, ştiu, răspunse Jenna, pe negândite.
Sam Matlock înălţă o sprânceană şatenă-aurie.
– Administratorul mi-a spus că te pot găsi aici.
– Deci, replică el, m-ai urmărit. Acum ai să te mai gândeşti şi bei totuşi ceva cu mine?
Jenna se înduplecă, iar Sam îi făcu un semn chelnerului, care porni grăbit spre bar, de unde se întoarse cu două cupe de brandy pline pe jumătate cu lichid de culoare chihlimbarie închisă. Sam ridică paharul, i se păru Jennei, doar cu puţin mai mult decât se săltase el însuşi de pe scaun, la sosirea ei. Apoi, luă o înghiţitură inimoasă, zâmbi mulţumit şi întrebă:
– Ce te-a adus în Salindi? Nu cred că brandy-ul, nici măcar bucătăria de la King George.
– Într-adevăr, clătină ea din cap. Vreau să merg într-un safari.
– Şi-aşa că ai apelat la mine?
Jenna confirmă, luând în sfârşit o sorbitură de brandy. Într-adevăr, era – În Salindi se găsesc destule companii bune, continuă el.
– Dar Safari Unlimited e cea mai bună.
Era o declaraţie, nu o întrebare.
Sam încuviinţă:
– Suntem, într-adevăr.
După încă o înghiţitură, adăugă:
– Dar suntem şi scumpi.
– Banii nu sunt o problemă.
Sprâncenele lui se ridicară din nou, iar Jennei i se păru că zărea o infimă urmă de zâmbet în colţurile buzelor parcă cizelate cu dalta, unde se pomeni că-i stăruiu ochii, până când fu nevoită să facă un efort pentru a-şi abate privirea în altă direcţie.
– Cel care ţi-o fi spus că mă pricep trebuie să-ţi fi spus şi că nu mă interesează grupurile de americani care vin în Africa numai ca să omoare. Eu nu împuşc animalele pentru distracţie, o fulgerară provocator ochii săi verzi.
– Nici eu, răspunse Jenna.
Sam dădu din cap aprobator, apoi o întrebă:
– Câte persoane are grupul?
– Una singură.
De astă dată, surâsul i se aşternu de-a binelea pe buze, formând gropiţe în obraji. Din nou, Jenna îşi mută privirea.
– Vreau să ajung în Munţii Batari.
– Nu duc turişti acolo, răspunse Sam.
Îşi termină brandy-ul dintr-o înghiţitură, iar Jenna se temu deodată că întrevederea de afaceri, dacă asta fusese, luase sfârşit.
– Ştiu că pleci într-acolo, îl informă ea; când Sam nu comentă, Jenna se grăbi să continue. Am auzit multe despre asta. Peste o zi, două, porneşti într-o călătorie spre Munţii Batari. Vreau să particip la expediţie.
Sam îşi întinse picioarele, rezemându-se comod de spătarul scaunului, cu braţele încrucişate pe piept. Purta o cămaşă de teren din bumbac, cu mâneci scurte, iar muşchii prelungi şi vânjoşi i se unduiau pe sub pielea bronzată într-o culoare aurie-închisă.
– Vreau să mă duc în Batari, repetă Jenna.
– Ai mai spus odată, replică el, pe un ton indiferent. Şi, cum spuneam, eu nu iau turişti în acei munţi.
Tonul lui era categoric.
– Dar mergi oricum acolo, insistă ea.
– S-ar putea. Dacă mă duc, o fac din motive proprii………………………………

Revista Rânduri cu dichis by Literatură pe tocuri Nr.1.Noiembrie 2016

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s