Supuse sau rebele.Două versiuni ale feminităţii de Aurora Liiceanu

Supuse sau rebele.Două versiuni ale feminităţii, de Aurora Liiceanu

Autor: Ioana Gabriela Griga-recenzie

Editura: Polirom, 2013

Număr de pagini: 234

“Orice bărbat îşi doreşte două femei: o casnică liniştită şi o nimfă tulburătoare.” (Iris Murdoch)

SINOPSIS: Cunoscutul psiholog Aurora Liiceanu analizează mecanica emoţiilor din interiorul cuplului, prin prisma a două perechi extrem de cunoscute în spaţiul cultural : Hadley şi Ernest Hemingwai şi Zelda – Scott Fitzgerald. Miza acestui studiu pe înţelesul tuturor este elucidarea unei “dileme amoroase”: de ce parteneri, atraşi irezistibil unul de celalalt, devin nefuncţionali, toxici chiar unul pentru celălalt, atunci când îşi asumă obligaţiile conjugale.

    Întreaga structură a cărţii Aurorei Liiceanu se brodează în jurul conceptului de “interpersoană” sau a efectul de cuplu – contopirea partenerilor datorită depersonalizării fiecărui. Autoarea propune, spre a exemplifica această teorie a psihologilor, cazul lui Hadley şi Ernest Hemingway. Hadley este prima soţie a celebrului autor şi cea care, după cum spun biografii, i-a influenţat cel mai mult personalitatea şi i-a conturat personajele feminine. Este o fată americană banală, cu vise mari şi aspiraţii comune, dar “o persoană cu o mare capacitate de autoamăgire” (p.28). Visul său este acela de a-şi întemeia o familie şi de a-şi răsfăţa soţul cu “deliciile banalităţii cotidiene”. Din păcate, îi lipseşte o pasiune  – orice pasiune – genul de trăire care “când te locuieşte, te face să uiţi de celălalt” ( p.33 ). Trăieşte aproape parazitar viaţa lui Ernest, sufocându-se într-o boemă pariziană gălăgioasă şi licenţioasă ce nu i se potriveşte.

    Ernest, la rândul său este o combinaţie ambiguă între autonomie ( aceea a propriei persoane şi a scrisului său ) şi dependenţa de afecţiunea cvasi-maternă oferită de Hadley. O tolerează în preajma-i atâta timp cât nu emite pretenţii prioritare. Fracturarea relaţiei survine în urma a două incidente, analizate şi ele cu mijloacele psihanalizei: pierderea de către Hadley a unei valize cu toate manuscrisele lui Ernest ( în substrat, dovada geloziei mistuitoare pentru scrisul lui ) şi decizia acestei de a rămâne însărcinată fără consimţământul soţului.

    Ernest Hemingway este bărbat şi din instinct, şi prin structură. Vanitatea atinge cote maxime când în scenă intră Pauline, o superbă reprezentantă a tot ceea ce mondenul are mai spectaculos. Inevitabil, dilema alegerii la care este supus Ernest, duce la un stânjenitor şi inconfortabil menage à trois. Numai că această poveste nu o are ca victimă pe Hadley. Retragerea sa voluntară, tactica inteligentă pe care o adoptă – culminând cu pactul propus Paulinei şi lui Ernest – o fac să câştige o poziţie pe termen lung: aceea de femeie pierdută şi idealizată.

   Al doilea cuplu pe care Aurora Liiceanu îl dă ca exemplu de…disfuncţie maritală este cel al Zeldei şi Scott Fitzgerald. Zelda este un personaj extrem de complicat şi controversat, dar în esenţă, o seducătoare nativă. Alături de Scott a format pentru multă vreme o pereche de “parveniţi simpatici şi nebuni” (p.154) al căror unic scop este dorinţa de a nu se plictisi în viaţă.

   Pentru exuberanta Zelda, căsnicia a devenit o colivie de aur, capcana perfectă întinsă personalităţii sale vulcanice. Robit de farmecul tinerei soţii, Scott o imortalizează în toate personajele sale feminine. Distantă şi accesibilă, versatilă, “Flapper” aceasta este identitatea pe care şi-o asumă Zelda. Încearcă să scrie – fără a-i face, conştient, concurenţă soţului său – şi să danseze cu o înverşunare frenetică. Isadora Duncan este modelul său pe care doreşte, de altfel, să-l depăşească.

   Alcoolul, scandalurile şi un talent incontestabil al scrisului nu sunt singurele abilităţi ale lui Scott Fitzgerald. Deprinde în timp plăcerea de a disloca fiecare părticică solidă a încrederii Zeldei, o înrobeşte treptat aducând-o în pragul nebuniei. Biografii ei susţin că, atât Scott cât şi familiile ambilor au dus la declinul psihologic şi au făcut din Zeldao femeie nefericită, frustrată şi nevrotică, depresivă, cu multiple tentative de sinucidere, cu instituţionalizări forţate în clinici de boli mentale şi cu un diagnostic, astăzi discutabil, de schizofrenie.” (p.177).

   De un firesc încântător al naraţiunii, fără artificii ştiinţifice ce ar putea să îngreuneze lectura, cartea Aurorei Liiceanu vine ca o interpretare a două modele feminine supuse în aceeaşi măsură eşecului în cuplu. Ceea ce răzbate dincolo de obiectivitatea scriitoarei este  îngăduinţa, delicateţea cu care se raportează la psihologia abisală – deci de neînţeles – a sufletului.

Autor: Ioana Gabriela Griga

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s