,,Până mă voi vindeca de tine, de Corina Ozon”-fragment

,,Până mă voi vindeca de tine, de Corina Ozon”-fragment

Autor: Corina Ozon

RENUNŢAREA
Soarele era în asfinţit, împrăştia culori irizante peste oamenii veniţi la terasă pentru a se bucura de ultimele zile ale verii. Mihai stătea cu o bere în faţă şi, din când în când, schiţa pe o foaie de hârtie chipuri sau scene pe care le vedea ca pe nişte instantanee de film. Vedea viaţa ca pe o peliculă de cinema, în care contau doar anumite fotograme. Avea întâlnire cu cineva care dorea o grafică pentru coperta unui album, dar el venise mai devreme, ca să savureze băutura liniştit. Când a ridicat privirea de pe coala de hârtie pe care desenase profilul a două femei din faţa lui, a văzut-o cum vine şi se aşază zâmbind alături de ele. Asta chiar era o ironie! Dintre atâtea terase şi atâtea mese, exact acolo s-a găsit să ajungă! Tot pe o terasă s-au cunoscut, anul trecut, la începutul verii.

   El era atunci cu un grup de prieteni la o aniversare, scenografi, regizori, actori, a venit şi ea, studentă la Actorie. A făcut cunoştinţă cu toată lumea de la masă şi, când a ajuns în dreptul lui, i-a întins mâna caldă şi catifelată. „Adina”, i-a spus ea. Dar el deja ştia cum o cheamă. Era impresionat de frumuseţea ei naturală şi proaspătă, de silueta de balerină, de părul lung şi negru şi de sânii care tresăltau sub tricou. Avea un aer de adolescentă şi râdea des. Cât a stat acolo, ea nu i-a acordat o atenţie specială, părea nici să nu-l vadă, însă el o privea fără jenă. După un timp, când soţia lui i-a dat un sms pe telefon, a spus că se retrage. Abia atunci ea s-a uitat la el cu atenţie, iar Mihai i-a remarcat gura cu buze cărnoase şi ochii mari, albaştri. Toată fiinţa ei se cerea luată în braţe şi frământată. Mihai aproape că a avut o erecţie când a plecat de acolo.

   Căsnicia îi era de câţiva ani un simplu parteneriat. Nu mai avea relaţii intime cu soţia lui de ani buni, dar au rămas împreună, ca doi camarazi. El a avut mai multe legături de-a lungul timpului, iar ea nu a dat niciodată de înţeles că ar şti ceva sau că ar fi deranjată, li controla cumva viaţa, într-un mod tăcut şi sigur, iar el nu se împotrivea. De pildă, el pleca des în delegaţii, la diverse întâlniri pe teme digitale. Ea îi făcea bagajul ca unui puşti care se ducea în excursie,el o suna când ajungea la destinaţie sau când îl durea ceva. Avea femei cam peste tot unde se ducea. Era un bărbat frumos şi afişa un aer misterios şi trist, lucru care le atrăgea pe femei ca „musca de banda cu clei”, cum spunea un amic de-al lui, cumva mirat şi amuzat de succesul pe care Mihai îl avea în rândul sexului frumos, iar asta fără să facă mari eforturi. Cândva, şi-a iubit soţia, şi ea pe el, cel puţin asta ştia, dar ceva s-a rupt între ei când Mihai a avut un accident, iar ea a trebuit să aibă grijă singură de casă şi de el. După însănătoşirea lui, vorbeau tot mai rar şi strictul necesar. Ca şi cum ea şi-a consumat întreaga energie pe perioada bolii lui, iar acum nu mai avea ce să ofere. Niciunul nu a pronunţat cuvântul „despărţire”, îşi vedeau în continuare de vieţile lor, separat. El nu-şi putea da seama dacă ea avea pe cineva şi nici nu-l frământa gândul acesta. Cumva ar fi vrut să fie aşa, ca să aibă motiv să plece. Dar ceva încă îl ţinea legat de casa pe care au ridicat-o împreună, era acolo o căldură la care e revenea după fiecare călătorie presărată cu aventură. Şi de unde nu avea de gând să plece curând.
li rămăsese în minte studenta de la Actorie, mlădioasă ca o trestie, şi s-a interesat la un amic scenograf despre ea.
— E o fată deşteaptă, cam pipiţă, aşa, dar e bunăciune, i-a făcut acesta un rezumat scurt.

   l-a dat şi numărul ei de telefon, fără să-l întrebe la ce îi trebuie. Bărbaţii nu-şi pun multe întrebări în astfel de cazuri.
— Am un proiect de nuduri şi vreau să o cooptez, i-a spus Mihai neîntrebat.
Amicul a ridicat din umeri nepăsător.
Mihai a început să meargă la terasa la care a cunoscut-o pe Adina; acolo veneau studenţii în pauza de masă sau seara, după spectacole. A treia oară, când el stătea aşezat cu berea în faţă, a venit şi ea cu un grup gălăgios, sigur colegi. E a stat şi a privit-o cum vorbeşte şi gesticulează şi cum, din când în când, butona cu nasul în telefon, probabil pe internet, l-a dat un sms: „Priveşte cerul, apoi priveşte în faţă!“. Un clişeu care se putea întâlni atunci scris pe toate zidurile. A văzut-o cum şi-a ridicat ochii şi s-a uitat la el mirată. Mihai i-a zâmbit, iar Adina a zâmbit şi ea şi a venit la masa lui. El s-a ridicat în picioare, iar ea l-a salutat veselă.
— Nu voiam să te deranjez, ci doar să te salut, i-a spus el.
— Ah, nu e deranj, cu ei mă văd zilnic. Eşti singur? a întrebat ea.
— Da.
Adina s-a dus la grupul de colegi, le-a spus ceva, şi-a luat haina şi poşeta şi s-a aşezat în faţa lui Mihai. A comandat un capuccino, iar ea i-a povestit despre cât de mult îi place la facultate şi că visează să joace în sitcomuri. Mihai vorbea puţin, se mira cât de vie e şi cât de frumoasă, şi în el s-a aprins iar dorinţa de a o lua în braţe. Afară s-a întunecat, dar ei nu se mai dădeau duşi. Adina i s-a aşezat în poală, iar el era deja super excitat de corpul şi de mirosul ei. Părul ei îi acoperea ochii, iar el şi-a lăsat capul pe spatele ei, ca într-o visare. Ea se lăsa cu toată greutatea pe el şi se întindea ca o pisică, li simţise încordarea şi se juca. Voia să-l facă să o dorească, deşi nu mai era nevoie.
— Adina, sunt topit tot, i-a spus el la ureche.
Ea a râs, s-a ridicat în picioare şi l-a luat de mână. Mihai s-a ridicat ameţit, au oprit un taxi şi au ajuns în faţa unei clădiri, în care funcţiona un cămin studenţesc.Au intrat într-o scară, unde plutea un amestec de mirosuri de mâncare în lumina unui bec chior. Adina l-a tras pe Mihai după ea, de mână, şi au urcat scările până la etajul doi. Abia au avut timp să închidă uşa şi nici n-au mai aprins lumina, se sărutau înfometaţi. Mihai era îngrozitor de excitat, iar ea a terminat la unison cu el, într-un ţipăt de satisfacţie……….

Vreţi să aflaţi continuarea?

Citiţi cartea ,,Până mă voi vindeca de tine, de Corina OzonEditura Herg Benetpana-ma-voi-vindeca-de-tine

Advertisements

3 thoughts on “,,Până mă voi vindeca de tine, de Corina Ozon”-fragment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s