Fragment din Recviem pentru un asasin de Monica Ramirez

       Fragment din Recviem pentru un asasin de Monica Ramirez

    “Pentru restul lumii, Alex părea un om de oțel care nu cunoștea frica în timpul misiunilor sau în afara lor. Brett realiza însă că cel mai bun agent operativ Elite nu reușise să-și distrugă complet orice urmă de conștiință. Desigur, în comparație cu un om normal, Alex era mai mult o fantomă, o iluzie creată cu ajutorul oglinzilor, și așa trebuia să fie ca să poată ucide pe oricine i se ordona. Alex reprezenta un mister pentru oamenii din jurul lui… un fel de cavaler modern. Un înger al morții. Pe cât de misterios și seducător, pe atât de letal. Procesul nemilos de antrenament la care fusese supus îl transformase în asasinul prefect.
     Dar Alina îl schimbase de când apăruse în viața lui; dacă până atunci Alex se considerase mort din punct de vedere emoțional, ceva se trezise la viață în inima lui din acel moment. Alina devenise motivul principal pentru care începuse să-și dorească din nou viața, chiar cu prețul pierderii controlului absolut pe care-l prețuia atât de mult.”

   ” -Alina, spune o voce mult prea familiară în spatele meu.
   Mă întorc și rămân blocată. Momentul pare complet lipsit de orice fel de logică și de sens. Nu mă așteptam să-l mai văd vreodată, dar e chiar el și arată exact așa cum mi-l amintesc. Păr șaten deschis ce-i atinge umerii, ochi verzi-albăstrui, mereu schimbători, trăsăturile masculine fiind parcă mai bine puse în evidență de moliciunea senzuală a buzelor pline. Dar știu prea bine că nu există nicio slăbiciune în acel bărbat, doar un amalgam al contrastelor, o combinație între control auto-impus și pasiune carnală în cel mai pur sens. Privesc tăcută cum se apropie de mine, degetele mâinii drepte alunecându-i de-a lungul raftului.
     -Alex, reușesc să spun cu voce răgușită.
     -Îmi pare rău, Alina.
     -Dar cum? Clatin din cap, fără să-mi pot reveni din șoc. De ce?
    Alex privește în jos pentru câteva momente, după care-și ridică ochii la mine și citesc tot adevărul în adâncimile lor de un gri turbulent.
     -Alex, nu… nu face asta, îl implor.
     -N-am de ales, Alina. Îmi pare rău, îmi spune cu regret, după care îmi întoarce spatele și se îndreaptă   spre ieșire.”

    “-Bună dimineața, îi spuse cu voce joasă.
    Alina mârâi înfundat pe post de răspuns.
     Doi agenți operativi își făcură apariția și îi eliberară mâinile și picioarele. Alina se ridică în picioare, masându-și încheieturile mâinilor. Cei doi agenți îi aruncară o privire lui Alex, care le făcu semn să-i lase singuri.
     -Javră, spuse Alina cu o furie abia reținută.
     -Da, răspunse calm Alex.
     -Până la urmă, tot m-ai trădat.
     -A fost necesar.
     -De ce?
     -Pentru că am primit ordin.
    Alina se apropie de el, dând frâu liber furiei.”

Auto: Monica Ramirez

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s