Poeme unghiulare de Doru Vieru

Poeme unghiulare de Doru Vieru

Autor: Andreea Oana Duduman-recenzie

   Volumul de versuri Poeme unghiulare al lui Doru Vieru a fot publicat postum în anul 2010 în Suceava. Cartea a fost editată de Cenaclul de Artă și Literatură „Zidul de Hârtie” și cuprinde 135 de poeme în 157 de pagini, poeme structurate în trei părți, inegale ca număr de versuri și diferite ca tehnică poetică: Poeme unghiulare (79 de poezii), un singur Poem de trecere și Poeme întemeiate (55 de poezii).

   Datorită perioadei și felului în care sunt scrise, poemele lui Doru Vieru se încadrează în curentul literar postmodernist.

   Dacă versurile primei părți a volumului au stabilite titluri (pastelul cocinii, vorbă de pasăre, fel singur etc.), în următoarele două, locul titlului este ținut de asteriscuri, ca la sumar să apară trecut primul vers al poemelor.

    Ca introducere pentru Poemele unghiulare, Vieru scrie un poem inițial (compunere după natură) în care din gură izvorăsc vorbe despre trecut, despre naștere, despre prima cunoaștere. (logic – un arbore aproape genealogic), cu accente de artă poetică postmodernistă, care redă condiția omului simplu, creator de frumos, poem epic despre bunicul gheorghe, locuitor în absolut/ (ultimul domiciliu cunoscut), un cizmar cuminte, puțin t.b.c.-ist/ (boală nu de cizmar,ci de artist).

    Pentru această primă parte a volumului, Doru Vieru alege epicul, cultivă versul alb și pe cel  liber, numărul de versuri din strofe variind, însă aproape mereu, ultimul vers având valoare de concluzie.

Poemul de trecere face legătura între prima și ultima parte, de la epic la liric, de la dezordine la maturitate.

    Întregul volum poate fi considerat o autobiografie, deoarece în fiecare poem de sunt prezentate crâmpeie din viața profesorului-poet, începând cu geneza: poem inițial (compunere după natură) în care din gură izvorăsc vorbe despre trecut, despre naștere, despre prima cunoaștere. (logic – un arbore aproape genealogic), al doilea poem biografic despre bunicul meu, gheorghe, care a murit simplu, ca și cum și-ar fi/ pus șorțul în cui./ a murit și n-a spus nimic nimănui./ muri-n primăvară./ era naiv. murea prima oară, september morning,  și sfârșind cu gânduri despre moartea pe care eul liric o simte aproape [de vei pleca…].

Temele cele mai frecvente ale poeziilor sunt: propria viață, după cum am spus mai sus, iubirea și moartea.

    Partea întâi a volumului, care îi dă și titlul, Poeme unghiulare, din punctul meu de vedere, reprezintă prima etapă a vieții poetului, o perioadă de tinerețe creatoare, în care încă își caută stilul propriu, fiind încă nehotărât, uneori împrăștiat, lucru dedus din modul în care se exprimă (gata:/mâine-o să tac:/ tic-tac, tic-tac/ tic-tac…/bun, există un mâine. /totdeauna/ dar în poet ce rămâne? în pastel ecumenic) sau plictisindu-se repede (m-am apucat să culeg de pe jos/ într-un gest civic, frumos,/ frunzele, foile, ploile, un balot./ jack-pot:/ singur pe lume de hector/malot în september morning).

   În această perioadă, iubirea este văzută ca un joc (nu-i simplu femeii să-i spui: draga-mea-dragă în poemul pauză pentru călcat), cu o iubită asemeni unei prințese (în rețetă medicală), însă neîmpăcat cu sine însuși, neîmplinit prin iubire.

   A doua parte a acestui volum are rolul de punte între cele două etape ale unei vieți, poem de trecere. Spre deosebire de prima parte a volumului, aici se simte un eu liric în curs de maturizare; dacă în prima parte, autorul renunțase total la scrierea cu majusculă a substantivelor proprii, acum se folosește de literele mari doar pentru numele unor personalități marcante, precum Poe sau Napoleon    , sau regiuni, Francia. Chiar și apelativul iubito transpune momentele în care poetul începe să capete siguranță, odată cu trecerea timpului.

  Titlul celei de a treia părți Poeme întemeiate face trimitere la perioada în care omul ajunge la maturitate și are un scop în viață.

   Chiar de la prima vedere, putem să ne dăm seama de nivelul până la care eul liric a evoluat, deoarece structura poeziei nu mai este ca în părțile precedente ale volumului: este structurată, în general,  pe catrene, apar elemente de prozodie, cu puternice accente ale lirismului.

   În această perioadă, iubita este văzută fie ca o doamnă stilată, pe care eul liric o respectă (doamnă, zac și-aș spânzura/ soarele de umbra ta,/ viața mea de moartea mea), fie ca pe o femeie fără scrupule în trădare (deci, femeie, îmi întinzi otrava/ în pocal din os de cucuvea,/ carnea ta dulceagă ca otava/ o cosește-acum altcineva). Odată cu trecerea timpului, poetul începe să vadă aceeași lume cu alți ochi, preocupându-l din ce în ce mai mult momentul morții, pe care îl simte aproape ( de vei pleca, privirea să îți fie/- la ani bătrâni – iertarea mea târzie, în [de vei pleca]).

   În ultimul poem al acestei părți și al întregului volum, [de vei pleca], poetul vorbește despre momentul sfârșitului propriei vieți, semn că a ajuns la sfârșitul autobiografiei (sub ceruri oarbe mă voi cheltui), putând astfel observa traiectoria pe care o parcurge viața de poet.

   Doru Vieru, poet care nu a trăit să își vadă publicat volumul de versuri scrise pe șervețele, în baruri, pe bucăți de hârtie aflate la îndemână, prin minunatele sale poeme, a reușit să își expună propria viață pe un fir cronologic. Prin modul lui de a gândi și felul de a privi lumea, ne putem da seama că avem de a face cu un om cult, stăpânind foarte bine mai multe domenii: al matematicii,  al limbii latine, engleze, în poezia furor brevis, de exemplu, unde dumnezeu ne vorbește./„the rest is silence.” /cineva, acolo, cântă popește.

Autor: Andreea-Oana Duduman

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s